Rugă lunii

[Monica Pester]

Vino și mă scaldă

Lună-nfiorată,

Cu lumină caldă

Să fiu răsfățată

Să-mi faci cuib la tine,

În castel boltit

Și foc de rubine

Cu dor  împletit 

Cheamă-mă-n durere,

Cheamă-mă odată,

Asta am ca vrere

Azi sau niciodată.

Lanț de căpătâi

De-mi ursești plecarea,

Dar tu să-mi rămâi

Rostul și cărarea

Lună măiestrită,

Vino și mă scaldă,

Tu, neprihănită,

În lumina-ți caldă.

[Monica Pester]

Mulțumesc, Dan. È o tema de mare profunzime . 

Dar promit s-o fac  !

[petrut dan]

Un poem mai greu de scris având în vedere numărul de silabe dar l-ai crescut frumos, cumva țesut de mână, este un poem care îți poate strica ochii dacă nu-i înțelegi drumul, căutarea! Și pentru că este o rugăciune lunii mi-ar fi plăcut să-i ceri și despre legătura voastră, probabil cea mai specială dintre ființele vii și un astru, nu e obligatoriu, dar mi-ar fi plăcut! Mie!)

[Vasilisia Lazăr]

Frumos, liniștitor, cald, curgător.

[Ada Nemescu]

Cântec șoptit.

aDa

[Monica Pester]

Așa este, Ană, am realizat virgula inoportună, mai târziu. Simplitatea caldă dar și reacția ta caldă care mi-au lipsit, îmi transmit un mesaj sincer și bun. Mulțumesc frumos !

[Monica Pester]

Ars clasica. Onorantă apreciere, dle Gabriel Cristea. Sper s-o merit în continuare. Mulțumesc !

[Monica Pester]

E minunat, Nuța, că ai simțit și efectul terapeutic al îmbinării mele de cuvinte . Tămăduirile țin, mai întâi, de simplitate. Mulțumesc mult.

[Monica Pester]

 Manuela, nu voi sta niciodată departe de astrul măreției magice. Mulțumesc mult.

[Monica Pester]

Românu-i român și în poezie. Mulțumesc, dle Bolache.

[gabriel cristea]

Ars clasica!