Rondelul lui „n-a fost să fie”

[Valeria Merca]

Mi-e vrerea cântec dalb de ciocârlie,
Pe unde trec las urme...  pământii
Și te mai chem, din când în când, să vii
Pe-un câmp senin, cu flori de păpădie.

Doar luna taina poate să ne ție,
De veghe sta-va-n serile târzii…
Mi-e vrerea cântec dalb de ciocârlie, 

Pe unde trec las urme... pământii.

Tu știi prea bine: „nu a fost să fie”!
Ne amăgim, dorințele sunt vii,
Aștept, de-acuma, un cuvânt să-mi scrii
Și să-nflorim pe-o nouă poezie.

Mi-e vrerea cântec dalb de ciocârlie.

[Valeria Merca]

Tu găsești mereu calea de mijloc, Mihaela! Cu umor și înțelepciune. :) Mă bucur. 

drag,

[Valeria Merca]

Îmi ceri imposibilul, dragă Sofi! :) Știi de ce ? În poeziile / textele mele predomină acest adjectiv/ epitet, dovadă că mă reprezintă. Iată, îți dau și exemple: 

Iar nopții, dalb prilej de poezie,
Un tril de greieri îi aștearnă masa.

...

Pentru  iarna din pruncie
Dalb veşmânt, tihnă-râvnită,

Cuib de-aleasă-mpărăţie,
În colinde primenită.

....

Dalb colind sădim în glastră

Sunt doar câteva exemple pe care mi le amintesc. Îmi pare rău că ție nu-ți este pe plac cuvântul  în sine și bănuiesc și motivul, pentru că l-ai pomenit pe aici pe site. Eu nu simt că v3 din s3 este ieșit din ritm. Am verificat. :) 

Îți mulțumesc pentru lectură și pentru sinceritate.

Drag și prețuire,

[Mihaela Suciu]

Valeria, eu zic că aici e cenaclul bucuriei, împărtășim idei și sentimente, după așteptările noastre de la noi și ținând cont și de auditoriu alegem varianta propice, precum Creangă la Junimea: ,,Cum doriți, pe ulița mare sau cea mică?”

Mă duc să schimb „dalb” în proza mea, Sofi este extenuată de la gripă și nu doresc să facă și alergie.

Nici o zi fără zâmbet! Consumați doar ceea ce vă priește!

Sofi: I love you!

[Sofia Sincă]

Un cântec... așa cum spui, scris în rondel. Cu dor și melancolie.

Însă, te rog, fă-mi o favoare: înlocuiește pe dalb. Am alergie la acest cuvânt. Dar nu este obligatoriu.

Versul 3 din strofa 3 este ieșit din ritm.

Am citit cu drag,

Sofi

[Valeria Merca]

Vă mulțumesc pentru semnul de lectură și apreciere: Bidulescu Constntin, Dan Mitrache, Nicolae Văduva și  Veronica Pavel Lerner. 

Prețuire și drag,

[Valeria Merca]

Dragă Mihaela, nu știu cum faci, dar mereu aduci zâmbetul pe fața celui care-ți citește comentariile. Copilărești și acesta e un lucru minunat. Bineînțeles că există/ trebuie să existe loc  și idei (și) pentru a doua variantă propusă de tine. :) 

Mare drag de popasul tău. 

[Valeria Merca]

La un astfel de comentariu, nu ai cum să nu rezonezi. :)  Tema dorului este frecventă în versul clasic și-mi amintește acum de o altă poezie de-a mea, de altfel, primul meu Sonet, în care „dorul se revarsă în suspine”.

Încântată și onorată de lectură, Tudor Cicu

[Mihaela Suciu]

Valeria, se aude ciocârlia! E minunată! Sper să scrie cuvântul ciocârlanul, dacă nu, aștept un rondel „Bine că a fost!” :))

Drag!

[Tudor Cicu]

Pe-acel tăpșan, cu flori de păpădie

Am dat să vin din crângul meu stelar

Dar la hotar cânta o ciocârlie…

Așa frumos cânta… că n-am habar,

 

Cum de trecură anii la hotar!

      …și-or să mai treacă, pot să pun prinsoare, că nici la anu n-oi primi scrisoare (un rondel scris cu stihuri de dor)