Reîntoarcerea îngerilor

[Ana Cîmpeanu]

lui Sorin Şaguna

Din când în când

la intervale care ne scapă

îngeri poposesc printre noi

ne privesc cu aparentă candoare

şi ne oferă o transfuzie de profunzime

ne povestesc despre lumea lor

ne dau răspunsuri la întrebări pe care  nu ştim să le rostim

 alină dureri ce mustesc în noi de sute de ani

transferă asupră-le neîmplinirile noastre mărunte

şi ne ating cu aripa lor

ca să putem urca  sfioşi încă o treaptă

pe scara  ce duce spre anticamera purgatoriului

 atît de multă nevoie avem

de sângele lor tânăr şi inocent

încât nu realizăm că ei sunt doar nişte vizitatori

în muzeul de ratări al vieţii noastre anoste

nu ştim de unde şi de ce vin

sau ce am făcut să îi merităm

germinează în straturi de tristeţi cotidiene

şi răsar întrupaţi în plămade de lumină

păşesc senini cu sufletul desculţ prin iarba deasă

a grijilor noastre amare şi reci

fără teama că spinii de pe drumurile nedesţelenite

ar putea să îi rănească şi să-i doară

e de ajuns o alchimie angelică

să metamorfozeze cerul nostru opac

într-un potir fără sfârşit şi fără început

din care picură elixir vrăjit în arterele universului

şi graţie lor plouă uneori cu  binecuvântare

asupra capetelor noastre

pleacă apoi  discreţi

fără să deranjeze pe nimeni

ei ştiu că nu sunt din lumea aceasta

şi ne anunţă întotdeauna

chiar dacă noi nu suntem pregătiţi să îi credem

ne privesc cu o  blândeţe fără vârstă

dincolo de bine şi de rău

îşi desfac aripile larg

se dizolvă apoi în albastru

şi ne lasă pe noi orfani de iluzii

cotropiţi de dileme şi de nelinişti

iar în urma lor cu un subtil parfum tainic

ca un cântec al cărui text nu a fost încă scris

 rămâne speranţa că vom retrăi într-o zi

reîntoarcerea îngerilor

[Ligia]

”iar în urma lor cu un subtil parfum tainic

ca un cântec al cărui text nu a fost încă scris

 rămâne speranţa că vom retrăi într-o zi

reîntoarcerea îngerilor”

Speranța ne rămâne tuturor!

[Ana Cîmpeanu]

Mulţumesc, Lisia. Faptul că acest poem a ajuns la mama lui Sorin îmi face bine. Sper din tot sufletul să îi mângâie sufletul şi să îi mai aline durerea imensă.

[Angi Cristea]

Ai surprins poetic drama sufletelor angelice, predestinate unei vieți scurte, dar implinite prin harul și altruismul lor:,,

îşi desfac aripile larg

se dizolvă apoi în albastru

şi ne lasă pe noi orfani de iluzii

cotropiţi de dileme şi de nelinişti"

[Vasilisia Lazăr]

păşesc senini cu sufletul desculţ prin iarba deasă

a grijilor noastre amare şi reci

fără teama că spinii de pe drumurile nedesţelenite

ar putea să îi rănească şi să-i doară

.......................................................

graţie lor plouă uneori cu  binecuvântare

asupra capetelor noastre

pleacă apoi  discreţi

fără să deranjeze pe nimeni

ei ştiu că nu sunt din lumea aceasta

şi ne anunţă întotdeauna

chiar dacă noi nu suntem pregătiţi să îi credem

Copleșitor! Las și eu o lacrimă... Și speranța că într-o zi se va reîntoarce pentru încă o vreme.

Poemul acesta frumos a ajuns la mama lui Sorin, sunt convinsă că o va mângâia...

[Carmen Ștefania Luca(Odin)]

Se spune că atunci când râdem se așează îngerii pe umerii noștri. Îmi place să cred în existența lor și în canalele de comunicare deschise către noi. Nevăzutul atinge, nu trebuie decât să primești! Azi un copil mi-a spus: Carmen, nu există moarte există viață după viață, de acolo de sus oamenii transformați în îngeri ne veghează pașii...

[Mihaela Roxana Boboc]

pleacă apoi  discreţi

fără să deranjeze pe nimeni

ei ştiu că nu sunt din lumea aceasta

şi ne anunţă întotdeauna

chiar dacă noi nu suntem pregătiţi să îi credem

ne privesc cu o  blândeţe fără vârstă

Așa a fost Sorin! Ar fi apreciat acest poem.

[Sofia Sincă]

Uff!... Impresionant, Ana. Precis, calități spuse de tine în poem sunt încrustate în îngeri ca Sorin Șaguna. Și atunci cum să rămână printre noi?

Poemul tău e sfâșietor. Cred că l-ar aprecia Sorin dacă ar ajunge la el.

Un gând pios și mult regret pentru îngerul plecat dintre noi și aprecieri pentru tine, Ana.

Sofy

[Ion Lazăr da Coza]

Las o lacrimă-gând, lângă poemul tău, Ana.

da Coza

[Ana Cîmpeanu]

mulţumesc mult, dragii mei , pentru aprecierile voastre

[Nădejde Angelina]

Reverență!