Rămâi

[Adelina Labic]

Noiembrie. Ultima ploaie

Se ține cu-un deget de nori.

De mâine porni-va războaie,

Decembrie, greu de ninsori.

 

O cioară avidă de luptă

Se-avântă cu jind, în asalt,

Iar toamna cu aripa ruptă

Își toarnă pe rană bazalt.

 

Noiembrie. Vântul dezbracă

Grădina de umbră și floare,

Lăsându-i pe umeri o plagă

De amintire și soare.

 

De mâine clepsidrele-ngheață

Și tot ce-i nisip- e fiord!

Cine-i stăpân peste viață?

Un urs revenit de la nord...

 

Acum însă... încă o noapte

E toamnă, cum nu va mai fi.

Sunt zorii încă departe,

Citește-mi și nu te opri.

 

Citește-mi, te rog, Odiseea,

Că poate umblă Homer

Desculț, prin iarna aceea,

Cu floare de moarte și ger.

 

Și lasă timpul să cearnă.

Aici, între noapte și zi

Rămâi, nu-i nici toamnă, nici iarnă

E clipa, ce nu va mai fi.

[gabriel cristea]

Frumos! Felicitări!

[Adelina Labic]

Vă mulțumesc pentru ochi și emoție, Nicoleta, Doamnă Sincă, Domnule Salvan!

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

Frumos!

Felicitări!

[Sofia Sincă]

Foarte frumos! Splendid! În vers scurt, bine înlănțuit pe rimă și ritm, cu căldură lirică și candoare tomnatică. Deși lungă poezie, nu dorești să se termine.

Felicitări!

Sofi

[Grig Salvan]

Un poem elegiac și cantabil, la pragul dintre toamnă și iarnă, bacovian și melancolic, construind un peisaj greu de imagini copleșitoare, de emoții și sentimente de dezolare, induse de natura în destrămare...

Iubesc în mod deosebit cadența solemnă, ritmul acesta prozodic atât de potrivit temei!