Noiembrie. Ultima ploaie
Se ține cu-un deget de nori.
De mâine porni-va războaie,
Decembrie, greu de ninsori.
O cioară avidă de luptă
Se-avântă cu jind, în asalt,
Iar toamna cu aripa ruptă
Își toarnă pe rană bazalt.
Noiembrie. Vântul dezbracă
Grădina de umbră și floare,
Lăsându-i pe umeri o plagă
De amintire și soare.
De mâine clepsidrele-ngheață
Și tot ce-i nisip- e fiord!
Cine-i stăpân peste viață?
Un urs revenit de la nord...
Acum însă... încă o noapte
E toamnă, cum nu va mai fi.
Sunt zorii încă departe,
Citește-mi și nu te opri.
Citește-mi, te rog, Odiseea,
Că poate umblă Homer
Desculț, prin iarna aceea,
Cu floare de moarte și ger.
Și lasă timpul să cearnă.
Aici, între noapte și zi
Rămâi, nu-i nici toamnă, nici iarnă
E clipa, ce nu va mai fi.
Adaugă un comentariu
Foarte frumoasa poezie! Usor bacoviana, dar cui nu-i place Bacovia? Am citit cu placere.
Frumos! Felicitări!
Vă mulțumesc pentru ochi și emoție, Nicoleta, Doamnă Sincă, Domnule Salvan!
Frumos!
Felicitări!
Foarte frumos! Splendid! În vers scurt, bine înlănțuit pe rimă și ritm, cu căldură lirică și candoare tomnatică. Deși lungă poezie, nu dorești să se termine.
Felicitări!
Sofi
Un poem elegiac și cantabil, la pragul dintre toamnă și iarnă, bacovian și melancolic, construind un peisaj greu de imagini copleșitoare, de emoții și sentimente de dezolare, induse de natura în destrămare...
Iubesc în mod deosebit cadența solemnă, ritmul acesta prozodic atât de potrivit temei!
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE