Pustnicul din calendar

[gina zaharia]

Curios câți profeți mi-au spus: nu te atinge de acel țărm −

poartă răni otrăvite
cusute cu fire de nopți ploioase,
ucide în somn și-n ceașca de cafea, și-n descântecul luminii!

Ei, bine, fiindcă se zărea de departe și părea credincios mării,
am închiriat un naufragiu,
o furtună pe cer înaintea duminicii
și două priviri.

Niciodată nu terminasem de citit prefața iubirii,
aveam impresia că cineva plimbă scoicile
de pe o corabie pe cealaltă,
acum știu,
este el − pustnicul din calendar,

din când în când face inventarul orbilor
și se roagă pentru fiecare val înecat lângă țărm.

Atunci se mai dă o sentință dragostei.

Am dormit mai mult de-o tandrețe dar mai puțin de-un puls nebunesc,
începusem să scriu cuvintele profeților în nisip,
țărmul acela era dirijor pe scenele boreale,
mi-era teamă să mă caut,
inventam fel de fel de jocuri,
altfel am fi murit instantaneu pe inima unui prizonier de șoapte.

[Sofia Sincă]

Iubirea îşi păstrează puritatea şi forţa printr-o continuă regenerare, indiferent de vremurile visate cu ochii minţii. Desigur fiecare clipă are adevărul sau neadevărul ei, descopera fragilitatea sentimentului de iubire, implorând luciul boreal, ca într-o poveste.

Izvorul este nesecat, lumina vie, bogăţia metaforică se remarcă prin originalitatea caracteristică.

Una dintre minunile Ginei!

Admiraţie, deosebită, Sofy!

[Ion Lazăr da Coza]

Am degustat povestea din poezie!

Încântare!

da Coza

[Belean Maria Ileana]

"Am dormit mai mult de-o tandrețe dar mai puțin de-un puls nebunesc,"-  acest vers este un motto al unei stele sigura pe misiunea sa... 

felicitari cu drag!

[Chris]

Iubirea ca ţărm, sufletul ca mare. Pe plajă, metafore aduse la mal de gânduri, strălucesc în bătaia soarelui.Sunt adunate şi presărate peste poezie.

Profeţii-răniţi vor spune totdeauna că dragostea e otrăvită, noroc cu pusnicul! :)))

inventam fel de fel de jocuri,
altfel am fi murit instantaneu pe inima unui prizonier de șoapte.

Frumos! Recitit cu plăcere, :))))

[lecu rodica]

Iti sta bine cu orice...din toate se intrevede dragostea...si cine nu e frumos cu sufletul afara?

Si cine nu-i frumos inaintea unei duminici...si cine mai este prizonierul inimii si al soaptelor?

[gina zaharia]

și despre prăpăstiile de pe țărm, Rodica, atunci când îți semnezi sentința cu cel mai adânc val...

mulțumesc, nu-mi stă bine cu versul lung, nu-i așa? e ca o trenă a șoaptelor furate:)

drag,

[gina zaharia]

Domnule Sude, pentru că această poezie  e prinsă în proiectul realizat aici pe Însemne Culturale  - Reverie albastră (proiect foarte drag mie) și pentru că  se numără printre cele ce au  primit avizul favorabil al unor critici de valoare pentru antologia bilingvă (gratuită) Infinitul Iubirii, prefer să rămână în această formă. E adevărat, mai scriu, din când în când, proză, dar nu sunt prozator. Cât despre poezie, recunosc, am câteva tentative... Mulțumesc pentru trecere și sugestie.  

Cu același respect,

[lecu rodica]

O scriere dincolo de regulile prozodiei...e ca un minuscul roman descriptiv,despre profetie si sentinta...

despre etern si efemer...

Frumos si inedit!

[Sude Emil Iulian]

dacă-mi permiteţi şi ştiu că da,  fără ploioase, luminii, iubirii, orbilor, înecat, boreale, încercaţi versul  în sintaxă, fără,  metaforite , încercaţi metaforitele să le transformaţi în sintaxă nu invers, mai ales că dumneavoastră  doamnaGina scrieţi proză,  cu respect şi aceeaşi apreciere