Octombrie, lacustru, se scurge-ncet din cer
Şi streaşine oftează cu lacrimi reci şi grele,
Se tânguie văzduhul, avan miroase-a ger
Şi tu îţi cânţi pustiul deasupra umbrei mele.
E ziua tot mai scurtă şi palidă lumina,
Cad frunze ca o cobe, îngreunând pământul.
Pe dealuri părăsite stăpână-i doar rugina,
Iar eu îmi cânt pustiul cu ploaia şi cu vântul.
Arar se-aud în şoaptă cuvinte-nfiorate,
Adoarme lesne seara şi stinge vâlvătaia,
Avem pe zi ce trece mâini tot mai îngheţate
Şi ne cântăm pustiul şi goală ni-i odaia.
(din volumul „Anotimpul întoarcerilor”, apărut în 2016)
Copyright © Vasilisia Lazăr
Toate drepturile rezervate. Utilizarea integrală sau parţială a poeziei publicate este permisă numai cu acordul scris al autorului.
Adaugă un comentariu
Pusesem un semn, în plachetă, la pagina în care se află această frumoasă poezie (86).
Felicitările mele, Vasilisia!
Admiraţie, lirism, duioşie !
Lecturat cu incantare. Admiratie
Citesc, recitesc și ascult mereu cu aceeași proaspătă încântare!
I.
Bucuroasă de trecere și apreciere, Elena! Cu drag,
Încântată de popas și cuvânt, Melania! Drag,
Și eu am vibrat la cuvintele tale, Valeria. Cu drag,
Mulțumesc, Sofia! E o bucurie aprecierea ta. Drag,
Mulțumesc, Mihaela! Într-adevăr, videoclipul întregește versul.
Cu drag,
Felicitări amândurora pentru minunată sincronizare - cuvântul și imaginile poetice puse în valoare de vocea caldă și expresivă, montate pe frumoasele peisaje din Coza!
Prețuire!
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE