primăvara are straie noi

[Darie Giurgiu]

adun tăcerea din cuvinte

cu ele mă înconjori

asemeni unui salcâm înflorit,

îți lipsește scară să ajungi la flori

ai doar dorința de a scoate din inimă neînțelegerea,

mi-ar trebui o mie de ani să găsesc o cheie

o singură cheie,

tu ții strâns nesomnul în ploape,

te înconjoară frici,

sunt asemeni unor petece pe o haină de bal

ai straie bune dar ai uitat sa le îmbraci.

[Chris]

e bine daca va trebuie doas o mie de ani pentru a gasi cheia aceea :)

foarte frumos

[Darie Giurgiu]

Multumesc SoFy,  Multumesc  Valeria

[Sofia Sincă]

sunt asemeni unor petece pe o haină de bal/ai straie bune dar ai uitat și te îmbraci. - superb!

O primăvară mai tristă, atipică, ce ne îndepărtează, ce nu ne lasă să ajungem la flori.

tu ți strâns nesomnul în ploape, - tu ții strâns nesomnul în pleoape,

Câtă dreptate ai: în fața scării mele de bloc, răsar multe viorele. Eu îmi luam mereu câte un buchețel și le puneam într-un păhărel. Acum nici nu le-am văzut. Trebuie să fi înflorit.

Un poem expresiv și bine alcătuit.

Sofi

[Valeria Merca]

Frumoasă simțire.

Am citit și am apreciat.

(în v8: tu ții strâns...)