poveste la gura sobei

[Floare Arbore]

tot ce am mai bun lumii îi ofer
de-o vreme sunt amanta cuvântului
mă înveselește ca un gondolier
uneori zboară pe coama vântului.

las amprente pe poteci neumblate
îngeri pictez pe stâncile din cale
primesc zilnic în suflet lumini imaculate
și pun la conservare emoții epocale.

pun curată pasiune în tot ceea ce fac
în adn-ul meu e mult romantism
nostalgii de-a valma în slove le prefac
nu-i produc timpului un traumatism.

pregătesc colinde pentru sfântul Crăciun
la gura sobei povești iar vă spun.

[Floare Arbore]

dragă Ana, eu sunt mulțumită de fiecare vers chiar dacă se încadrează între banal și modest. mă mulțumesc și cu o apreciere mai puțină, poezia mă menține activă în suflet inimă și minte și mai presus mă motivează să perseverez. sărbători fericite îți doresc și te mai aștept chiar dacă îmi aduci critici vehemente.

[Ana Cîmpeanu]

Ultimele două strofe sunt complet inutile. Din păcate, în prima strofă , ce ați câștigat cu "sunt amanta cuvântului", care sună expresiv și interesant, ați pierdut cu caloriferul.