Poveste de război (de Ion Lazăr da Coza)

[Vasilisia Lazăr (da Coza)]

 

Da fraţilor!

Eu în gamelă port Luna.

Adică o parte din ea.

Şi ceilalţi soldaţi râdeau

Când camaradul lor le

Spunea că în gamelă are

Luna. Nu mai spun că

Superiorii îi făceau zile

Negre ori că bucătarii refuzau, uneori,

Să-i pună supa în cască.

O ţinea la piept –

Nu ca pe un talisman,

Ci aşa…

Când un glonţ rătăcit

A străpuns gamela

(Şi nu numai)

 –  Împotriva tuturor oracolelor astronomice –

A fost eclipsă inelară

De soare.

(foto: autorul)

[Mihaela Popa]

... „un glonţ rătăcit

A străpuns gamela

(Şi nu numai)

 –  Împotriva tuturor oracolelor astronomice –

A fost eclipsă inelară

De soare.”

simt ultima parte a poemului ca un rămas-bun adresat nouă, celor care îl citim

Reverență maestre, noi îți simțim razele calde!

[Vasilisia Lazăr (da Coza)]

De ce oare am senzația că soldatul în cauză e Poetul? 

[Dorina Cracană]

Si chiar a fost. Si inca este.

[Valeria Merca]

Emoționant, captivant! 

Prețuire, drag Ion Lazăr da Coza!

Mulțumim, Lisia!

[gina zaharia]

Și tot în gamelă e și acum Luna ta! Ori ea te poartă pe tine, de aceea strălucesc versurile tale, Ionică!

Iată, am vorbit cu tine, fiindcă ești aici!

Prețuire, MARE OM!

[Rădița Răpeanu]

Pios omagiu, eroului meu discret dar desăvârșit!

[Sofia Sincă]

Soldatul romantic, idealist. Tendința de idealizare a adevărului dur, cu scopul de a transforma lumea brută din tranșee, căreia nu dorea să-i cunoască adevărata fața. Însă, ultimele versuri ne arată adevărata față: niciodată nu se întâmplă cum dorim. O deosebită plăcere este de a citi ceea ce Ion nu ne-a arătat și de a-i privi poza!

Sofi