portret metafizic

[Floare Arbore]

eu sunt cascada de pe muntele Omul
hrănesc setea stâncilor seculară adâncă
din limpezimea apei țâșnește-n sus atomul
îmi pune întreaga credință la muncă.

sunt și arborele vieții încontinuu rodește
hrănit de lumină pură și de sevele gliei
din rădăcini și coroană iubiri plămădește
sublima-i mângâiere e trilul ciocârliei.

cu fructele savuroase hrănește flămânzi
la umbra lui timpul buimac se odihnește
prin nervurile gândurilor se scurg izbânzi
în lacrima evlavioasă cerul se oglindește.

șarpelui ancestral freamătul îi transferă
să slujească omenirea sub creștină emisferă.

[Stanescu Valentin]

’’eu sunt cascada de pe muntele Omul...’’

’’sunt și arborele vieții încontinuu rodește...’’

 

un portret care rodeşte

sufletul îmi întăreşte

 

trecerea pe-aici e lină

fără umbră din lumina

 

timpul bate din aripă

şi-i prind clipe din risipă

 

umplu coş de amintire

pentru foamea de iubire

 

plămădesc cuvinte rare

de la cer chem îndurare

 

zorii să aducă-n lume

numai pacea – o minune!