Poezii paranormale

[Darie Giurgiu]

1) Stea înlănțuită

furtuni fierbinți corup soarele
din adâncuri reacții continue îl înlănțuie
focului,
muzica sa este ascultată,
ritmul consecvent zbuciumului
colorează tăcerea,
comută emoții spațiului reconfigurat,
materia hrănește energiile,
din colaps desprins
se aruncă în propriul haos,
timpul său se prăbușește intern
creează orizonturi depărtării.



2) Cosmonautul viitorului

iubește, întinderile îl atrag,
rupe frânturi universului
să-și satisfacă curiozitatea,
ca un copil se bucură de viteze supercuantice,
firea sa se recreează cu intensitatea iubirii
este sclav cunoașterii, limitele îl ispitesc,
caută cauze scormonește în computere nemulțumit
de cenzura impusă acolo unde explicațiile depășesc
fizici cuantice,
visele sale cuceresc timpul,
crede în reversibilitatea universului
străbătut de întuneric,
călătoriile temporale nu-i sunt incertitudini,
cunoaște multiplul funcțional al nodurilor galactice,
curajos
poate străbate găurile negre ca și cum ar deține secretele
evadării
în spațiul multidimensional,
este învingător asemenea demiurgului și totuși om.



3) Infinit

de la un cat la altul
acumulări de stânci și pietre
plutesc alături de mari aglomerări ale materiei tăcute,
în fața imensității de tăcere stelele sunt asemenea
unor stații temporale,
arde liniștea născătoare de lumi necunoscute și efemere
multiple dimensiuni abstracte ochiului se întrec să cuprindă
zbuciumul facerii,
capătul lumii se întinde
precum norii sălbatici dar luminoși,
infinitul are sens când frământarea este purtătoare de viață.



4) Spațiul și timpul

Un câmp infinit te absoarbe
ca pe un fir de praf
ești la îndemâna sa,
devii discret iar cuvintele sunt total sugrumate,
soarele te însoțește obositor,
în spațiul parcurs te simți controlat
precum un element de decor dintr-un timp
al sunetelor înghițite.



5) Ochiul

brusc un vultur
mi-a strivit retina
a intrat în lumină fără să o topească
și ochiul drept a devenit al lui
în el este cel ce se naște urmat de cel ce vine
cel ce se naște a strigat puternic
și cel ce îl urmează devine tot vultur
acum ochiul stâng plânge cu ochiul drept
adunați în retina ce-mi crește
în frunte

[Darie Giurgiu]

Va Multumesc Frumos   Valeria,  Gabriel

Toate cele bune!

[Valeria Merca]

Frumos! Numărul 4 mi-a plăcut în mod deosebit.

[gabriel cristea]

Minunat poem, Darie! Felicitări!