Poetica (pamflet)

[Vasilisia Lazăr]

Vai de mine, în neștire,

Metaforicesc poeții!

– Zicea unul, cu acreală,

Și nițel nedumerit –

Metaforicesc stiharii,

De se coșcovesc pereții,

Ce să fie cu ei, frate?

Poate că s-au țăcănit?!...

 

Îi răspund, așa,-ntr-o doară:

Barzii metaforicesc!

Poeziile au sevă

Când stilistic glăsuiesc!

Și apoi, de când poema

Dăinuiește pe pământ,

Una doar i-a fost emblema:

Diadema la cuvânt!

 

Acum, de mă uit mai bine,

Tind să cred că-l înțeleg –

Când citesc pe câte unii,

Zici că rebusuri dezleg.

Doar cuvinte decupate

Și-ndesate-n pălărie,

Apoi, scoase la-ntâmplare

Și numite... poezie.

 

Stau și-mi chinui neuronii

Confuzată foarte tare;

S-ar cruci și dadaiștii

De atâta încifrare.

Tatonez, spre dibuire,

Un mesaj mult prea criptat,

Dar capitulez, la urmă,

Și distribui un citat.

 

Metaforicesc poeții

De când lumea, și se știe,

Fără metaforiceală,

N-am vorbi de poezie!

Unii suflă praf de stele,

Alții mută universuri,

Îngeri, fluturi, curcubeie,

Tot coboară peste versuri.

 

Și de vrei să îi guști miezul,

Caută-l, dacă ai unde!

Doar o coajă sclipitoare

În adânc nimic n-ascunde.

Dar ne gâdilă privirea

Și o punem în vitrină,

Că de-o bate în ea luna

Va aprinde-n jur lumină.

 

Alții, vrând ca să arate

Cum se scrie-o poezie,

Înșiră cuvinte fade,-n

Verticală, pe hârtie.

Nu tu rimă, ritm, fior,

De metaforă nici vorbă,

Doar cuvinte în decor,

Aruncate ca-ntr-o ciorbă.

 

Și să vezi umflat în pene

Atunci când vreo gospodină

Pe feisbuc, strigă alene,

„Ah, poete, e divină! 

Poezie-adevărată!

O, see you, e genial!

Tare-aș vrea s-o văd odată

Pe hârtie! Bestial!”

 

                *

Asta e în țara noastră:

Tot românul e poet!

Și n-ar fi nicio problemă

De-ar scrie doar în caiet,

Însă, edituri o mie

Se întrec să-l tipărească,

Să nu mai vorbim de critici,

Pe bani, gata să-l slăvească.

                 

                  * 

Metaforicesc poeții

Când stângaci și când divin;

Unii mușcă veșnicia,

Alții scapă de venin.

Dar ce searbădă-ar fi lumea

Fără ei – bătrâni copii! –

Și ce goale ar fi toate,

Și ce triste… și pustii!...

 

[Chris]

foarte frumos!

[Grig Salvan]

Tare diatribă! Bine adusă din condei, acidă, dar și amuzantă, critică, dar și tandră, la adresa celor ce scriu. Și mai ales plină de culoare, de miez, de adevăr, prilej de meditare și îndreptare, fiecare pentru sine.

Tema e una stringentă și de actualitate deși cred că e veche de când poezia, începând la noi chiar cu eminescianul adagiu „e ușor a scrie versuri când nimic nu ai a spune”. Temă actuală acum prin dezlegarea baierelor și barierelor în scris, când orice textualizare se prezintă ca „poezie”, orice găselniță ciudată, asociere aberantă, colaj de cuvinte șocant sau insolit vrea să capete dreptul de a fi citit și gustat ca „poem”. Pamfletul subliniază măiestrit nevoia de echilibru în scris, linia dintre uz și abuz în metaforizare, metafora e mijloc literar, nu scop în sine, când e obsedant căutată și servită în exces devine greoaie și obositoare, poate unul dintre motivele pentru care multă poezie care se scrie și se editează cu tona în ziua de azi nu are „lipici” la public și autorii se plâng că nu sunt înțeleși și că „lumea nu mai citește poezie”. Desigur problema e și la cititori și la capacitatea lor de receptare, dar în mod categoric o mare problemă e și la autori!

[Mihai Katin]

Tot românul e poet!...si  viata  lui  o  poezie  ce  nu mai  are la multi  rimele  demnitatii si  ale bunului simt...

Dar ce searbădă-ar fi lumea

Fără ei – bătrâni copii! –  poate  ciudatii  copii ,unii chiar  cu  un ADHD al   creatiei  foarte  problematic,de fapt  ne  urmareste  drama  si  oarecum  blestemul  poetului Garii de Nord, adica o  irosire  monmumentala  de energie  si  talent,a se vedea   ce  facuram neicusorule  in ultimii 33 de anisori!!

sper ca  nu  deranjeaza linkul  de mai  jos ,este  genial  zic eu!!!

https://www.youtube.com/watch?v=KxTNpEwN3ck&pp=ygUVcG9ldHVsICBn...

cu  multa  pretuire!

[gabriel cristea]

Magistrală această eminesciană. Sincere felicitări, Vasilisia! :) 

[Valeriu Anghel]

Adevărata poezie este cea care dă măsura puterii și a lunecării sale, fără să-și forțeze talentul, și cum mulți forțează ceva ce nu au...

Excelent acest pamflet! Felicitări pentru atitudine!

[petrut dan]

Dinescu zicea „deci nu îmi cereți artă pentru ceai”, tu nu vrei artă pentru ciorbă, cine să vă mai înțeleagă/mulțumească și pe voi poeții?!))) Dincolo de intoducere, un pamflet reușit, waw, ai și zece strofe ceea ce înseamnă completitudine, adică te-ai pus bine și cu astrele ori știi ceva, doamnă, și nu spui) Plin de energie poemul și de neînduplecat, curge ca un șuvoi măturând cu toată poezia asta care seamănă cu niște cuvinte căzute/pierdute din buzunare și de a căror dispariție nimeni nu-și dă seama! Pe timpul lui Ceaușescu exista categoria aceea de poeți-țărani, semianalfabetă literar, din care probabil se trage majoritatea celor care s-au trezit scriind după revoluție, deși, dacă-i întrebi nu prea știu pen' ce sau „ce-au voit acel apus”)), categorie care la vremea ei, oricât de proastă ca nivel, tot era mai bună decât tăvălugul de poețiomani care a cuprins țara! De aici presupun nevoia de a lua atitudine împotriva celor care schimonosesc poezia și care în inconștiența cu care umplu de grotesc arta de a scrie fac ca interesul pentru frumosul liric să dispară precum fumul unui foc de tabără în care nu mai crede niciun copil. Felicitări și pentru vervă nu numai pentru talent! My lady!)

[Vasilisia Lazăr]

Mioara, de fapt, aici, "metaforicesc" e folosit cu sensul de "scriu poezii". Folosirea metaforei nu e un lucru rău, doar dacă e folosită în exces. 

[Vasilisia Lazăr]

Mioara, unii nu-l vor înțelege, alții se vor face că nu-l înțeleg. Mulțumesc pentru catren! Drag!

[Vasilisia Lazăr]

Alex, zici „Asta da”. Să înțeleg că celelalte nu-s valabile? :)))

[bolache alexandru]

woow! Fenomenală! Parcă e decupată din revistă. O și văd interpretată pe scenă! Asta da! Felicitări!