Poți să alegi

[Ana-Maria Butuza]

Poate că eram eu

prea cuminte,

cu idei prea rigide,

cu genunchii strânși

și cu aerul ăla de femeie

care n-a făcut niciodată nimic rău

și tocmai asta

te făcea să te gândești la toate.

El zâmbea.

Nu frumos.

Perfid.

Și-și lăsa ochii

să-mi alunece pe picioare

ca un om care știe

că n-o să fie prins.

Ispită ce cauți

în ochii lui?

Mă vede.

Asta mă înspăimântă.

Mă vede dincolo

de haine,

de cumințenie,

de toate lucrurile

pe care le-am pus peste mine

ca să nu mă mai găsesc.

Îmi fac o cruce cu limba

în gura uscată.

Doamne,

ferește-mă de dorință.

Nu de el.

De mine.

Ia-mi febra din tâmple,

rușinea din obraji,

imaginea mâinii lui de pe mine

și toate lucrurile

pe care n-am curaj

să le spun cu voce tare.

Ridică-mă, Doamne,

cu de-a sila,

dacă trebuie.

Și du-mă la ușă,

Vreau s-o deschid

singură.

Și apoi

s-o trântesc.

Pentru că, până la urmă,

nu păcatul e cel mai greu.

Ci să afli

că ai fi putut să-l alegi

și totuși

ai ales să pleci.

[Vasilisia Lazăr]

Ana-Maria, ai surprins foarte bine lupta dintre dorință și alegere, dintre ceea ce ascundem sub „cumințenie” și ceea ce descoperim, uneori cu spaimă, în noi înșine. „Doamne, ferește-mă de dorință. / Nu de el. / De mine.” mi se pare miezul poemului. Iar finalul spune esențialul: adevărata putere nu e să nu fii ispitit, ci să poți alege și să pleci. Felicitări!

[Maria Mitea]

”

Îmi fac cruce cu limba

în gura uscată.” - da, bun, redă o stare profundă ... mi-a plăcut

[Mihai Katin]

Mă vede dincolo

de haine,

de cumințenie,

de toate lucrurile

pe care le-am pus peste mine

ca să nu mă mai găsesc.   cu adevărat  starea de lirica feminina in care poti sa alegi  un ego,un eros ,admirabila  regasire a iubirii intr-o stranie  raspantie a vietii:

Ci să afli

că ai fi putut să-l alegi

și totuși

ai ales să pleci.