perle

[Dinca Valerian]

la prăvălia care încrucișa drumurile în turnul orașului

își începea bunicul povestea din armată

miercurea era zi de revistă

sufletul meu se ghemuia neștiut în vitrină

printre colțurile pământului aliniate pe etajere

in vreme ce din clopotniță

bătăile ceasului tăiau timpul în felii 

mai subțiri ca tăcerea

pentru cucoana căpitanului stelian
veneau la abonament ultimele bârfe și danteluri

învelite în țiplă

pozele din coperți porneau defilarea
o scoica împărțită în două aripi

îmi licărea în priviri un fel de bilă

perla ei zicea căpitanul

nestemata pe care o născocise de una singură

din ochiul unui înger de nisip

acuma peste ani 

când femeia pogoară harul în strana cuptorului

ridicând țestul 

să potolească la sân pâinea rumenită

mă întreb dacă scoicile cucoanei

or fi având habar

cum carapacea vetrei noastre își sfințește perla

în smerenia bobului de grâu

[Dinca Valerian]

@Mihaela Suciu  Este meritul bunicului, nu al meu. Eu doar am tinut-o minte. Multumesc pentru timpul acordat

[Mihaela Suciu]

Inedită comparație!

[Dinca Valerian]

@ gina zaharia Multumesc pentru atentia si aprecierea acordate

[gina zaharia]

O nestemată.

[Dinca Valerian]

@ Mihaela Popa Multumesc pentru comentariu.

[Mihaela Popa]

interesante tablouri de viaţă

aici cred că s-a vrut "ca"

"mai subțiri că tăcerea"

[Dinca Valerian]

@ Ana Cîmpeanu Multumesc pentru apreciere si comentariu

[Ana Cîmpeanu]

Lectura este la fel de Interesantă, încă o piesă de puzzle.