Pădure flămândă

[Camelia Ardelean]

În pădure, cucuveaua-și plânge oful pe o cracă,

Se zbârlește pe sub pene, foamea iarăși o atacă;

Cu atenție ochește-un șoricel pierdut prin zonă,

Care-o scoate-ntr-o clipită, azi, din karma-i monotonă.

 

Hăt, departe, lupul țipă, ascuțit și el de foame,

A visat întreaga noapte doar merinde, chiar și poame;

Și-ar schimba meniul, însă-i bate vântu-n buzunare,

N-are-un chior depus la bancă,-n consecință: „pa, mâncare!”.

 

Veverița e posacă, iarna i-a bătut la ușă,

Însoțită și de neamuri, până și de o mătușă;

O să strângă iar cureaua, o soluție nasoală –

Cunoscuta îmbulzeală, anual o bagă-n boală!

 

Ursu-și scarpină veșmântul, cotropit de-atâta lene,

Că-l apucă toropeala până și pe Moșul Ene!

Ar mai pune-o de o baie, însă apa e prea rece,

Se întoarce pe o parte și fantasma iute-i trece!

 

Râsul își aude mațul stafidit cum chiorăie,

E a` lui, a` lu` cumătru` care-n grotă morăie?

Pe sub nas, cu fițe multe,-o căprioară-i face semne:

E din nou Fata Morgana înaintea lui, pesemne.

 

Vulpea-și târâie scheletul, e aproape leșinată,

Doar în vise întrevede, uneori, câte-o poiată;

Are, clar, halucinații: drept în față-i o găină!

Se repede, dar copacul e prea dur și... iar leșină.

 

Se ridică-aproape moartă, clătinându-se din oase,

Și încearcă să-și abțină vorbele-i morocănoase,

Când... zărește, ca prin ceață,-un iepuraș ce... măcăne

(A luat-o pe-„arătură”, cred că mintea-i țăcăne!).

 

Lipa-lipa, vânătorul o pornește prin pădure;

Oare ce-o avea în minte, numai afine și mure?

Se oprește deodată din periplu și ochește;

Amețit și el de foame, iar nimic nu nimerește...

 

 

Karma = În hinduism și religiile orientale, jainism, budism: forță impersonală ce cântărește toate faptele în decursul vieții și care determină, în ciclul de transmigrare a sufletelor, calitatea vieții următoare.

 

 

 

 

[Tudor Cicu]

Fabula... poveste... ar fi curs sprinten, nu in astfel de versuri lungi. (Asta, dupa parerea mea i-a sters din farmec). 

[Ioniţă Gabriela]

trist....