orașul tăcut

[Darie Giurgiu]

este singurul oraș ce are
împărați la fiecare capăt,
la capătul sudic un cezar
spânzură
timpul în undiță,
momeala o dă apelor adânci
să-i încarce năvodul cu răbdare,
la capătul opus sub un maldăr de cărți
ce-i umplu singurătatea
un crai găseste înțelepciunea materiei,
în diminețile reci
judecă blând melancolia,
ca doi lorzi fără melon nu se văd, nu-și vorbesc
schimbă între ei cărți poștale
pe care nu le citesc.

[Chris]

poezia are un mesaj criptat, doua entitati care coexista  si refuza orice comunicare...

am vrut sa spun si eu ca este un text rescris, mesajul la fel de misterios :)

[Valeria Merca]

Adică, un mesaj pe măsura a ceea ce ni se întâmplă, din păcate! :) 

[Darie Giurgiu]

multumesc Valeria eu nu stiu De ce este oportun?

[Valeria Merca]

Textul e bine conceput. O poezie cu un mesaj oportun.

Am citit cu plăcere

[Darie Giurgiu]

Mihaela sau egoismul Creator?

[Mihaela Popa]

până la un punct, văd compoziţa ca o analiză între materie şi spirit

apoi , ca o ignorare reciprocă între materie şi spirit

"ca doi lorzi stingheri nu se văd, nu-și vorbesc
schimbă între ei cărți poștale
pe care nu le citesc."

[Darie Giurgiu]

Sarut mana Sofy, nu este neaparat orasul meu este unul ipotetic ca atatea altele in care diferite entitati nu comunica

[Sofia Sincă]

Da! E o descriere a orașului tău, pe care noi nu-l cunoaștem, dintr-un anumit punct de vedere. Considerentele pe care le-ai pus, tu le știi însemnătatea.

Mie tot ca o ghicitoare îmi sună.

Sofi

[Darie Giurgiu]

este o varianta imbuntatita

[Sofia Sincă]

Nu a mai fost această poezie? Sau cel puțin una asemănătoare... cu cele două capete.

Sofi