privesc Luna, îi simt Lumina mângâietoare
pe creștet pe față pe frunte pe pleoape
toate mesajele sunt liniștitoare
minunea cerească este tot mai aproape.
un vis înălțător aștept să îmi dea
teama de coșmar la zero e redusă
doar în lumina lunii mai pot vedea
fascinanta fericire reprodusă.
în leagănul luminii mă simt acum
stele ale bucuriilor m-au ademenit
pornesc încrezătoare pe noul drum
cu raiul din mine extins la infinit.
iubiri devin izbânzi sub violet zenit
însuflețesc cu ele îngeri de granit.
Adaugă un comentariu
titlul e frumos, chiar m-a invitat să intru în pagina dumneavoastră
poezia are ritm facil și deficitar
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE