Ninsa iarnă

[Dan Mitrache]

Cerul ninge înc-o iarnă în cătunul din aval,
Vântul şuieră în turlă tânguire de caval,
Spre mai calde orizonturi au plecat de tot lăstunii,
Şi grădini amar oftează, prinse-n dorul de petunii.

Din zăpadă, ghioceii clopoţesc tăcut pe calea
Râsetelor cristaline, ce umpleau odată valea,
Solidar stejar, pe coamă, orizontul îl pictează,
Devale, o coţofană în salcâm se lamentează.

Glodul a-mpietrit pe uliţi frământate de monadă,
Un conac, azi în ruină, zace trist pe esplanadă,
Câteva fuioare line urcă încă sus, pe cer,
Cu un abur le-mpleteşte cel din urmă velnicer.

Brazde mici în seri domoale, din livezile cu pruni,
Se insinuează tainic pe obrazuri de străbuni.
În tabloul hibernal, uşor, totu-ncremeneşte,
Doar pârdalnica umoare-n irişii de codru creşte…

[Gabriel Cristea]

Remarcabile versuri!

[Mihaela Suciu]

Cuvintele bine alese, unele mai puțin uzuale, dau farmecul deosebit al poeziei tale. Felicitări!

[Sofia Sincă]

Frumos, frumos! Ai adunat aici tot ce se putea din tânguirea lină a naturii iarna. Și, ai adunat tente din Alecsandri, Coșbuc, Radu Gir... și toți poeții români, fără să deranjeze.

Versurile sună fermecător!

Sofi

[Valeria Merca]

Un pastel de sezon  foarte frumos construit. Cuvintele poeziei par simple, dar ele alcătuiesc combinații redând surprinzătoare si emoționante imagini. Metaforele dau multă expresivitate versului, conturând imaginea acestui templu al naturii în care fiecare element dobandește un anume rol. Se simte miros de... primăvară. Muzicalitatea versurilor creează o orchestrație a naturii care subliniază sugestiv grandoarea tabloului.

Am citit cu drag și admirație