Grafica: Mihai Catruna
negăsire
merg singură
prin oraşul de fier şi ciment
tăcerea propriilor paşi mă loveşte cu pietre
în asfalt s-a gravat răsuflarea ta
păşesc încet
să nu-i şterg urmele
soarele mă priveşte cu un ochi tulbure
rotindu-se nesigur
bulevardele tac în ritmul şoaptelor tale
eu refac itinerarii
să te pot regăsi în ele
încă o zi ne-a surprins pe străzi paralele
iubite...
Adaugă un comentariu
Mulțumesc mult, Silvia! Drag!
Augusta, drag și prețuire!
Mulțumesc din inimă, Nicoleta! Drag!
tăcerea propriilor paşi mă loveşte cu pietre
în asfalt s-a gravat răsuflarea ta
încă o zi ne-a surprins pe străzi paralele
iubite...
foarte frumos!... :((
Superb spus ”în asfalt s-a gravat răsuflarea ta”!
Doamna Arbore, încântată! Drag!
Mulțumesc mult, Gabriel. Drag!
excepțional emoționant poem. sincere felicitări dragă Vasilisia.
Un poem vizual, la intensitate maximă!
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE