să strângi apa în brațe
este o nebunie
să stăvilești nisipul
ce-ți fuge sub tălpi
când aerul te ustură
este o neputință
să vrei să fi singurul
care înoată în avalul
fluviului cu multe brațe
rupi tăceri ce acoperă
timpul devii
strigătul tăcut
în devălmășie
Adaugă un comentariu
o poezie foarte bună, poate găsești o variantă poetică și la titlu
:)
multumesc Ioane ma bucura aceasta remarca
O poezie-metaforă. Place.
da Coza
Acum că ați divulgat secretul...
Am citit cu plăcere
titlul reprezinta esența poemului care este un poem al revoltei
Titlul e prea sportiv. În rest, micul poem duce cu sine meditație asupra ambiției nemărginite, uneori vecină cu prostia, de a te crede stăpân al lumii.
Interesant poemul, dar am citit și mai bune la tine.
Sofi
Bună surprindere a unei stări lirice. Stilul, ușor descriptiv, îmbracă o metaforă. Aerul care ustură, nisipul care fuge de sub tălpi, apa strânsă în brațe pot să simbolizeze înfruntarea vieții. Ar fi prea simplu să o luăm la propriu Finalul mi se pare foarte bun.
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE