N-ai dori să-ți fiu ocean?

[Mihai Ana Liliana]

N-ai dori iubito, să îți fiu ocean,

Și-n luna lui cuptor să te mângâi,

Așezați pe patul moale de mărgean,

Să gustăm amor cu stânci la căpătâi?

Nu ți-ai dori ca valu-mi să atingă,

Gura ce m-a vrăjit c-o melodie,

Focul acela aprig să îl stingă

Cu apa mea și vers de poezie?

Oare mareea n-ai dori, iubito,

Pe pleoapa ta-n sărut să se așeze,

În mijloc de vară s-o fi simțit-o,

Amorul meu voind să-ți deseneze?

N-ai dori ca apa-mi să-ți sărute,

Gâtul, în miezul zilelor toride,

Lăsând din nestematele pierdute,

Pe pielea ta cu mușcături avide?

N-ai dori ca valu-mi să-ți coboare,

Pe culmile ce cheamă vâlvătăi,

Să ți le răcească-ntr-o vâltoare,

În timp ce eu mă pierd în ochii tăi?

Să-ți stea acolo o eternitate,

Să le tot guste și să le dezmierde,

Pân' ce din gura ta cu buze coapte,

Suav suspin prin valuri mi se pierde?

Apoi pe pântec iarăși să-ți coboare,

Ca val încins de magmă de vulcan,

Să muște carnea ta îmbietoare,

Lăsând în urmă doar drumuri de mărgean?

Și-apoi mareea să mi se așeze

Peste comoara aceea cu nectar,

Din zorii zilei să o venereze,

Până la apus precum un sfânt altar.

Iar la final de foc să îți sărute,

Tălpile ce calcă vara prin nisip,

Ca urmele chiar dacă sunt pierdute,

Să se întoarcă parfumate în timp.

Hai, spune-mi, n-ai dori, iubita mea,

În luna lui cuptor să-ți fiu ocean?

N-ai dori să sting din vâlvătaia grea,

Noi pierduți fiind pe patul de mărgean?

[Vasilisia Lazăr]

Domnule Dacu, observația mea nu a vizat excluderea dumneavoastră din cenaclu și nu există niciun motiv să mutăm discuția în această direcție. Am semnalat o chestiune punctuală privind modul de raportare la text și la autor. Atât. Consider subiectul încheiat.

[Mihai Ana Liliana]

Nu m-am simțit lezată cu doar mi-ai spus punctul de vedere, cât despre comentarii la ce postează și ceilalți membrii, de fiecare dată când am timp îmi las gândurile la adresa operelor prezentate, în măsura timpului disponibil, având în vedere că momentan lucrez două joburi și nici timp de scris nu am

[Dacu]

Stimată Doamnă Vasilisia Lazăr,

,,Comentându-i pe altii, vom fi la rândul nostru comentați.

Așa-i într-un cenaclu!"

       Eu mi-am spus doar părerea despre acest grupaj de 7 poezii și dacă Stimata Autoare se consideră lezată de o așa zisă intruziune în Viața Sa, atunci îmi cer din nou mii de scuze! Nu am absolut nicio miză! Eu cred că foarte multe texte literare ale  celor mai mulți Poeți și Prozatori, au o bază reală mai mult sau mai puțin comună cu Viața pe care aceștia au trăit-o și/sau o trăiesc în prezent sau vor să o trăiasca în viitor.

        Aveți foarte mare dreptate spunând ,, Fiecare cititor înțelege ce vrea și cât poate dintr-un text, nu trebuie niciodată să ne explicăm poezia.", dar atât eu cât și Domnul Administrator Mihai Katin am observat ceva ce părea a fi de neînțeles... iar eu am cerut cu decență explicații Stimatei Autoare... 

       Aând în vedre că în general nu vă place ce scriu și ce comentez, vă rog foarte mult să fiți puternică precum Un Judecător de Pace și să mă excludeți de pe Cenaclul ,,ÎNSEMNE CULTURALE"!

 

DUMNEZEU SĂ VĂ BINECUVÂNTEZE!

       Cu deosebită stimă,

                                          Dacu  

[Vasilisia Lazăr]

Domnule Dacu, nu ați înțeles absolut nimic. Dumneavoastră continuați să confundați subiectul erotic al poemelor cu biografia autoarei, chiar după ce vi s-a explicat explicit că aceasta era tocmai confuzia contestată. Mai mult, întrebarea dacă cele șapte texte provin din „trăiri amoroase” reale este intruzivă și literar irelevantă. Un poem nu devine mai valoros dacă poetul a trăit literalmente ceea ce scrie.
Și mai e ceva care mă amuză teribil: „Mi-ar plăcea foarte mult să cred...” De ce?! 🤣🤣🤣 Ce miză aveți dumneavoastră în autenticitatea verii sentimentale a Lilianei? De ce trebuie să știți dacă documentația erotică este certificată la notar? 🤣
Acum înțeleg și mai bine de ce doamna Monica Pester ajunsese la capătul răbdării cu dumneavoastră.

Iar tu, Liliana, nu trebuia să pui imediat cele șapte poezii aici. Fiecare cititor înțelege ce vrea și cât poate dintr-un text, nu trebuie niciodată să ne explicăm poezia.

[Dacu]

Stimată Doamnă Mihai Ana Liliana,

       Foarte frumos acest grupaj de 7 poezii care abundă de un romantism superb și care desigur va încânta multe Suflete de Femei și Bărbați... Acest grupaj de 7 poezii romantice a fost scris de Dumneavoastră ca urmare a unor trăiri amoroase cu Bărbatul iubit într-o anumită vară... șapte zile la rând? Mi-ar plăcea foarte mult să cred că acest grupaj de 7 poezii are o bază reală și nu una imaginară...

       Deși multe din strofele din grupajul de 7 poezii sunt scrise în genul versului liber, acest fapt nu alterează de loc frumusețea și intensitatea iubirii pasionale dintre un Bărbat și o Femeie descrisă superb de către Dumneavoastră. 

       Eu prefer să scriu cât mai bine poezii în genul versului clasic! Aș fi recunoscător dacă ați comenta și umilele mele texte lirice... De exemplu, ce părere aveți despre poezia mea ,,Acolo sus în Ceruri..." ? 

       Cu deosebită stimă,

                                          Dacu

[Mihai Ana Liliana]

Marea ne-a chemat

Marea ne știe azi toată durerea,

Tot plânsul amuțit de perne și de vers,

Și-n miez de vară-i sună iar chemarea

Cu valul pe nisip și c-o barcă în mers.

Dintre sticle goale, te-a chemat pe tine,

Cu un vuiet de valuri tânguitor,

Să-ți sărute încet rana ta genune,

Cu apa-i sărată în luna lui cuptor.

Te-a chemat cu nisipu-i să te-mbrace,

Cu armură de scoici și lacrimi de mărgean,

Să îți fie scut când cântecul ei tace,

Pentru orice durere să-ți fie alean.

Te-a chemat întâi să îți repare

Cochilia cu un ciob de chihlimbar,

Cu ambra și-aripile-ți ușoare,

Tu să îmi fii din nou iască și amnar.

Și din neant apoi, m-a chemat pe mine,

Cu valurile ei, năvodul mi-a tăiat,

Firul cel de foc ce a lăsat ruine,

Pe sufletul și-așa de ger fărâmițat.

Și m-a chemat, cu valuri și cu sare,

Degerăturilor să dea culoare iar,

Și-n locul cicatricilor, cu soare,

Să-și lase încet ambrele de chihlimbar.

Și m-a chemat și când eram furtună,

Apa-i de safir, cerneală să îmi fie,

Când pe cerul meu, fulgeră și tună,

Valu-i calm să-mi fie poezie.

Și m-a chemat când am tot rupt condeie,

Când mintea-mi se lupta cu vălătucii grei,

Mi-a sărit apă, soare și scânteie,

Ca ceața să alung încet din ochii mei.

Și ne-a chemat, pe mine și pe tine,

Doar doi poeți rătăcitori cu suflet frânt,

Să ne iubim ca-n zilele-i senine,

Și ca în zilele când mușcă din pământ.

Căci marea ne cunoaște bine dorul,

Oful spus plângând în fiecare seară,

Vălul ei ne-unește cu amorul,

Într-o iubire aprinsă-n miez de vară.

Mihai Ana Liliana MAL 18.6.2026

Un pas, un val, o bulă și-un fior

Ai plecat, iubite, astă vară,

Eu am venit pe malul mării iar,

Încă țin făclia ta de ceară

Cu grijă-n felinar de chihlimbar.

Urmez pașii tăi din amintire,

Talpa așezând peste urma ta,

Să mai simt fiorul de iubire,

Ce-a ars cândva plăcut sub mâna ta.

Un pas, un val, o bulă și-un fior,

Sunt totul ce m-aduce înapoi,

Un foc nebun, ce-n luna lui cuptor,

Arde-n felinar pentru amândoi.

Un pas și-un val îmi mângâie piciorul,

Dar mai aproape încă n-am ajuns,

Un val nebun și tot mai tare-i dorul,

Ce inima rănită mi-a străpuns.

Un alt pas spre umbra trecătoare

Și retrăiesc sărutul cel dintâi,

Cu nisip, cu valuri și cu soare,

Rana din piept încerc să mi-o mângâi.

Și mă lovește marea cu mărgean,

O boabă, o altă amintire,

Dorul meu de tine nu are alean,

Căci sunt doar o epavă în iubire.

Un val, un fior, o bulă și un pas,

O iluzie că totu-i mai aproape,

E valul ce mă aduce iar acas'

Cu speranța că încă se mai poate.

Și mă lovește cu valurile ei,

Aducând la mal, amintiri cu tine,

Ca bule de săpun sub ochii mei,

De căldura verii mult prea pline.

Mai fac un pas spre altă amintire,

Dar de-o ating e spuma unui val,

A fost cândva o bulă de iubire,

Ce s-a lovit în drumul ei de mal.

Un pas, un val, o bulă și-un fior,

Sunt tot ce-a mai rămas de astă vară,

O amintire dulce și un dor,

Încă arzând ca flacăra de ceară.

Mihai Ana Liliana MAL 21.6.2026

Valul meu balsam

Sunt prinsă într-o arșiță nebună,

Nisipul arde iar, fierbinte și uscat,

Luna lui cuptor îmi pune cunună,

Din jarul cel arzând de soare ațâțat.

Și drumul meu îmi pare o Sahară,

E un pustiu de foc uitat de Dumnezeu,

Mai fac un pas și simt că o să-mi piară

Un ultim fir de apă din sufletul meu.

Mai merg puțin, ca o epavă frântă,

Și dintre dune se-aude vuiet mare,

Parcă se-aud furtuni ce se frământă

Și-o briză bate cu miros de sare.

Mai fac un pas și sunetul e aproape

Iar vântul pare s-aibă vlagă nouă,

Apropiere ce pare să m-adape

În arșiță, cu mici boabe de rouă.

Încă un pas și glas de păsări zbiară,

Mirajul devenind realitate,

Nu sunt uitată în mijloc de Sahară,

Mă îndrept încet spre mările sărate.

Încă un pas, nisipul se răcește,

De valurile mării parcă-i umezit

Și la orizont firul strălucește

De parcă ar fi fost în aur poleit.

Mai fac un pas și ochii mi se-mbată

De-ntinderea cu valuri de safire,

De-ntinderea ce vine agitată

Să-mi de-a să beau licoare de iubire.

Mai fac încă un pas și trupu-mi vlăguit,

Colbul și-l spală în apele sărate,

Lăsând să cadă-n ele tot ce-a suferit,

Când speranțele încă-i erau deșarte.

Cu un ultim pas spre dulcea vindecare,

Acela spre dragostea-n luna lui cuptor,

Cu brațe deschise mă cufund în mare,

Să gust din scumpul lui nectar, numit amor.

Căci iubirea aceasta în mijloc de vară,

Îmi transformă marea într-un blând balsam,

O oază verde prin dune de Sahară,

Pe care-ncerc în mine mereu să o am.

Mihai Ana Liliana MAL 22.6.2026

Nu ți-ai dori, iubite?

Nu ți-ai dori, iubite,

Să îți devin un val,

Pe plaje dogorite

Să îți ajung la mal?

Cu apa răcoroasă

În luna lui cuptor,

Să îți devin acasă

C-o noapte de amor?

Nu-ți place gândul meu,

Trimis cândva pe mare,

În sticla curcubeu

Și sigilat de soare?

Sau n-a ajuns la tine

Atunci când trebuia,

Iar îndoiala vine

Și-ncearcă să te ia?

N-ai dori să te cuprind,

Cu scoicile și marea,

În acea lună când se-aprind

Scânteile și zarea

Și-apusul se-oglindește

În apa-mi voluptuoasă,

Ce-ncet te învelește

Când ai ajuns acasă?

N-ai vrea să îți fiu locul,

Chiar sursa ta de bine,

Ce tot înmoaie focul

Ce mistuie din tine,

Sau marea de iubire

În care să te pierzi,

Cu flori de fericire

În ochii tăi prea verzi?

Azi știu că întrebarea

Îți e ca o furtună,

Dar vreau să îți fiu marea,

În nopțile cu lună.

Până-mi vei răspunde

La slova încurcată,

Nu te mai ascunde

Căci apa mi-e sărată.

Mihai Ana Liliana MAL 27.6.2026

Valuri în luna lui cuptor

Tu ești aceea ce poartă în privire,

Arșița verilor de altădată,

Trupul tău, cu forme pline, de iubire,

E doar valuri din marea fermecată.

Eu te-am întâlnit când în deșert pieream,

Focul lui uscat, storcând vlaga din mine,

Cu fiecare pas pe care îl făceam,

M-apropiam de propriile ruine.

Ochii tăi mi-au devenit mană cerească,

Și arșița nu-mi mai e foc devastator,

E vâlvătaie ce vrea să mistuiască

Doar trupul meu și-al tău în luna lui cuptor.

Orice usturime pare să se-aline,

Cu un sărut dat gurii tale, pe nisip,

Căci nectarul de pe buze dulci și fine,

E val ce-nghite dorul ce s-a-ntors din timp.

Gura mea pe gâtul tău de alabastru,

Născut din lumi străvechi și boabe de mărgean,

Izvor de apă vie, dulce și albastru,

Toarnă-n sufletul meu ce-a fost fără alean.

Și gura mea pe culmile-ți arzânde,

Gustând din carnea lor c-o sete de nectar,

Transformă adierile plăpânde,

Într-un vânt nebun, mirosind a chihlimbar.

Și gura mea pe pântecu-ți cu fluturi,

C-un dans ce ne aprinde în luna lui cuptor,

Ne transformă iar dulcile săruturi

În mii de valuri ce ne-mbracă în amor.

Degete flămânde desenând elipse,

Când mâinile-mi sunt pe șoldurile tale,

Transformă teama ce-n noapte mă cuprinse,

În valurile ce-alunecă la vale.

Și într-un final, când trupu-ți de regină,

Mă cuprinde cu toată vâlvătaia,

Valuri de plăcere vor veni să țină

Cu palmele amorul și văpaia.

Astfel îmi devii, femeie-n miez de vară,

Apă vie și mare răcoroasă,

Lăsând deșertul și teama să îmi piară,

În mii de valuri când ești furioasă.

Mihai Ana Liliana MAL 26.6.2026

Valul ne cheamă

E mare, e vară,

E timpul estival,

Și valul ne cheamă

Să ne vadă la mal.

Tălpile goale

Se scaldă prin apă,

Palmele tale,

Pe șolduri mi-așteaptă.

Inima ne bate

În ritmu-i nebun,

Și fricile toate

În valuri apun.

Săruturi pe carne,

Șoapte adunate,

Valuri să le toarne

Cu creste-nspumate.

Și îmbrățișați

Prin ape sărate,

Ne lăsăm purtați

Spre maluri uitate.

Tangou arzător,

Trupurile goale,

Conduse de-amor,

Plutind fără cale.

Pierduți în privire,

Sub arșița verii,

Simțim doar iubire,

În apele mării.

Săruturi fierbinți

Cu palme arzânde,

Și gânduri cuminți

Ce curg tremurânde.

În luna lui cuptor

Marea ca descântec,

Ne-mbată cu amor,

Lunecând pe pântec.

Marea ne seduce,

În mijloc de vară,

Cu cântecu-i dulce

Pentru-a mia oară.

Mihai Ana Liliana MAL 30.6.2026

[Mihai Ana Liliana]

Scuzele sunt acceptate. Voi reveni și cu celelalte poezii în măsura spațiului permis

[Dacu]

Stimată Doamnă Mihai Ana Liliana,

      Am înțeles explicațiile date de Dumneavostră și vă rog foarte mult să primiți scuzele mele sincere dacă v-am supărat cu ceva! Având în vedere explicațiile date trebuie să recunosc că Poezia Dumneavoastră îmi place foarte mult, dar eu ca Bărbat nu aș putea să scriu poezii amoroase dedicate vreunui bărbat și nici măcar ca eu să scriu o poezie ca și cum ar fi dedicată mie de vreo Femeie.... Aș dori foarte mult să specificați și celelalte 6 poezii din grupajul de 7 poezii pe care l-ați menționat. Vă mulțumesc foarte mult pentru modul foarte respectuos prin care ați răspuns la comentariil mele!

       Cu deosebită stimă,

                                          Dacu

[Dacu]

Stimată Doamnă Vasilisia Lazăr,

       Apreciez foarte mult modul în care încercați să mediați disputele privind Poemul de mai sus, dar nu înțeleg de ce Stimata Doamnă Monica Pester care fiind un Medic Primar cu atâtea specialități m-a criticat atât de dur de parcă comentariile mele ar fi fost ale unui om nebun... Eu nu am făcut altceva decât să-mi spun părerea cu privire la Poemul în cauză detaliind ceea ce de fapt și Domnul Administrator Mihai Katin a observat că ar fi ceva suspect...           

        Dacă Stimata Doamnă Mihai Ana Liliana ar fi specificat de la început că... și citez ,,Poezia face parte dintr-un grupaj de 7 poezii care constituie o întreagă poveste de dragoste. Și el și ea iau parte la dialog."  atunci eu aș fi comentat doar textul în sine...  Îmi pare foarte rău că am supărat foarte mult pe cele trei Stimate Doamne și smerit îmi cer scuze! 

        

       Cu deosebită stimă,

                                          Dacu

[Chris]

Dincolo de discutia care s-a pornit si care nu are niciun sens - putem scrie din orice perspectiva, mai ales poeziile de dragoste.

Textul are probleme tehnice de prozodie. Admir faptul ca se poate versifica atat, dar mult nu inseamna neaparat bun. 

Să gustăm amor cu stânci la căpătâi? - amor da un aer vetust. Plus ce a spus Lisia.