Modificări Regulament cu privire la postarea poeziilor

[Vasilisia Lazăr]

Dragi poeți,

Am adus o modificare Regulamentului site-ului cu privire la postarea poeziilor (doar a poeziilor) și am să explic pe larg motivul pentru care am făcut acest lucru. Pe pagina principală a site-ului, pagina de gardă, întotdeauna sunt vizibile doar ultimele 20 de poezii și ultimele 20 texte de proză postate. În mod firesc, atunci când cineva deschide site-ul, se uită mai întâi ce autori postează poezie și ce autori postează proză. Dacă din cele 20 de poezii vizibile, cinci sau șase aparțin doar unui singur autor, cred că prima impresie nu e tocmai una bună. Când am conceput acest spațiu și am stabilit Regulamentul, nu ne-am imaginat că ar putea exista autori care să posteze în fiecare zi câte un text și nici nu am avut asemenea cazuri în 12 ani. Dar iată că am ajuns să ne confruntăm și cu asta. Nu toți autorii scriu în același ritm, unii poate mai lasă textele la dospit, ori chiar dacă scriu, consideră că nu tot ce scriu merită să fie scos în lume, așa că postează mai rar. Alții însă consideră că, dacă nu pun zilnic o poezie, nu sunt poeți (nu întotdeauna prolificitatea înseamnă și calitate!), motiv pentru care, de mai multe ori, din cele 20 poezii vizibile, cel puțin 4-5 sunt ale unui singur autor. Una e că nu face bine site-ului asemenea oglindă și, ceea ce mi se pare și mai grav, multe texte trec la subsolul paginii (de foarte multe ori, texte foarte bune) fără a mai avea timp să fie citite. (Doresc ca măcar pe acest site să se citească mai mult decât se scrie!) Și nu doar citite, să fie analizate, să se dea, pe lângă aprecieri, și anumite sugestii autorului (cât și cum ne pricepem fiecare), așa e normal, așa am gândit acest spațiu, nu ca pe un simplu depozit de literatură și atât. Prin urmare, mi-am chinuit puțin neuronii să găsesc o soluție care să rezolve această situație neplăcută și am decis astfel: Avem voie să postăm un text pe zi, dar, în așa fel încât, pe pagina principală, acolo unde sunt vizibile ultimele 20 de poezii postate, să nu apărem niciodată cu mai mult de două postări de autor. Așadar, dacă la acest moment, apărem acolo cu două postări, următoarea postare o vom face abia când penultima noastră postare va ajunge jos, a douăzecea. Postând atunci, automat acel text se va duce la subsolul blogului și vom rămâne iarăși cu două postări vizibile. Și, normal, dacă avem o singură postare sau niciuna în cele 20, putem posta fără probleme, cu condiția să nu avem două postări în aceeași zi. Dacă vom găsi că un autor apare în cele 20 de poezii de trei ori, imediat ultima postare îi va fi ștearsă de către administratori, fără nicio avertizare. Și încă ceva: orice postare greșită (de la oricare secțiune) va fi ștearsă și nu reprogramată și nici avertizat autorul, așa cum am mai procedat până acum. De aceea vă rog să citiți cu mare atenție Regulamentul site-ului! Ceea ce am precizat în legătură cu postarea poeziilor nu este valabil și pentru proză și nici pentru celelalte secțiuni, afară de faptul că se face o singură postare pe zi. Nu este valabil și acolo, fiindcă postările se ridică deasupra cu fiecare nou comentariu, ceea ce nu se întâmplă pe blogul de poezie. În plus, chiar nu cred să existe autor care să posteze o proză sau un eseu sau critică etc. în fiecare zi, așa cum se întâmplă la poezie. 

Cu speranța că nu am supărat prea mult și că mi-a fost înțeles acest demers, rămâne să ne citim/comentăm, cu drag, în continuare!

 

                                                                                                    Vasilisia Lazăr - fondator site

[Vasilisia Lazăr]

- Și mie mi-ar plăcea, Monica, dar nu e suficient doar să ne placă. 

- Dan, mă bucur că ești în asentimentul meu. Drag!

[petrut dan]

Felicitări, Lisia, un punct de vedere clar, exprimat într-o manieră ireproșabilă și cu care sunt de acord, lady!

[Monica Pester]

Da, parcă mi-ar plăcea să ne îndreptăm ușor către o modernă Junime !

[Vasilisia Lazăr]

Mulțumesc, Gabi! Trebuia!

[Vasilisia Lazăr]

Ce frumos spuneți, stimate prieten Mihai Katin: „vanitatii ii este suficienta singuratatea, dar oare aceasta nu este o singuratate absurda?”

Cu siguranță e una absurdă, poate că, într-o zi, cei care tac din acest motiv vor înțelege. Pot băga mâna în foc că dacă, prin absurd, Eminescu ar fi aici, și nu doar el, și alți poeți geniali pe care îi avem, cu toții ar avea o altă atitudine decât o au unii dintre colegii noștri de condei. Când aceștia vor înțelege cât de mult le poate îmbunătăți scrisul acest tip de comunicare, literatura noastră de azi va câștiga mult în consistență. Cândva, scriitorii se formau în cenacluri adevărate (cele de azi, puține câte mai există, nu mai reprezintă nici umbra celor de odinioară, există mai mult pentru promovare, nu pentru formare), apoi, odată cu dezvoltarea tehnologiei, scriitorii se formau pe acest tip de site-uri. Erau mai multe cândva. Eu așa m-am format. Acum, majoritatea scriitorilor „se formează” pe facebook, de aceea literatura e sufocată de atâta maculatură, literatura de facebook. Pe facebook e bine să te faci cunoscut, dar nu trebuie să arzi etapa formării ca scriitor într-un cadru specific. Poate că, totuși, nu e chiar totul pierdut... Mai sperăm la o însănătoșire.

[gabriel cristea]

Foarte bine, Lisia! 

[Mihai Katin]

Nu cred ca ar exista motive de suparare, mai ales pentru simplul fapt ca acest site este stradania d-voastra si a celui ce inca este Ion Lazar da Coza, am doar dorinta ca autorii sa inteleaga faptul ca nu traim intr-un monolog al postarii, este importanta si comunicarea, gandul de dincolo de vers sau proza, vanitatii ii este suficienta singuratatea, dar oare aceasta nu este o singuratate absurda?

Cu mult drag celor ce sunt aici, pe Insemne Culturale!