Mi-am adunat noi vise...

[Camelia Ardelean]

Mi-am adunat noi vise în cuibul special,

Zidit din labirinturi ornate glacial,

Le-am aranjat, tenace, într-un anume fel,

Așa cum erau strânse-n al minții portofel:

 

În stânga doar iluzii – un stei amețitor,

Să-l urci și cu privirea ar fi obositor.

În dreapta, colțișorul de mici realizări,

Iar între ele, calea cu aspre înfruntări.

 

Nu știu de viața-mi pare un somn fără sfârșit

(Sedusă de neliniști, mă-ntreb dacă-am trăit),

Ori poate reci instanțe, subtil, m-au condamnat,

Să îmi urmez ursita pe-un drum accidentat.

 

Noroc am cu fântâna din care mă adap,

Din munții de-ntuneric mă chinui azi să scap,

Lopeți de ignoranță le scot și le arunc,

Să-mprăștii tot nămolul din tăul său verdunc.

 

Ferestre zâmbitoare, din ceață, se deschid,

Un soare fără raze clipește-ncet, livid.

Mi-am adunat noi vise – nimic paradoxal,

Am dreptul la himere-n destinul abisal!

[Camelia Ardelean]

Drag popasul tău, drag semnul tău, Laura! Mulțumesc de empatie și constanța cu care mă citești!

[Camelia Ardelean]

:-)) Așa este, domnule IMC, dar le țin la "păstrare", pentru când va veni vremea! 

Mulțumiri sincere pentru popas și impresii! Referitor la "strânse-n al minții portofel", sincer, eu personal nu găsesc nimic nepoetic, probabil e o chestiune de gust!

În ce privește să sap, aveți dreptate, am oscilat între a lăsa așa sau nu! Speram să nu se observe! :-) Dacă aș înlocui sap cu săp (să săp), tot nu aș înlătura cacofonia, așa că am intervenit mai profund în vers, inclusiv în versul următor.

Referitor la verdunc, mi-a plăcut foarte mult cum sună, de aceea am dorit neapărat să-l păstrez și am construit versul anterior, astfel încât să rimeze cu el.

[Ionel Mony Constantin]

Ai vise fericite
Dar totuşi cred niţel
Că prea le ţii dosite
La tine-n portofel

[Ionel Mony Constantin]

Aş zice că...

"-n al minții" nu sună prea poetic

ar fi mai bine poate adăp şi săp/ asocierea uşor cacofonică să sap ?!

verdunc este folosit mai degrabă în mod forţat de necesitatea rimei

... dar în ansamblu poezia place datorită îndemânării şi imaginaţiei autoarei care ştie cu inteligenţă să umble la... portmoneu:)