medalion spiritual

[Floare Arbore]

tăcerile albastre le-am transformat în rapsodii
privighetori și ciocârlii mi-au fost învățătoare
emoțiile-mi par pufuri line, fine de păpădii
zboară prin zarea speranței înfloritoare.

lirismul străpunge și inimi de piatră
când lumina acoperă zidurile cu blândețe,
când focul iubirii coace pâine pe vatră
când zâmbetele par flori însorite pe fețe.

iubesc Timpul lumii mentor vorbitor creativ
mă rabdă, mă iartă, zilnic mă șlefuiește
mi-a dat în dar talentul ocult narativ,
și romantismul care printre raze plutește.

lumina universului și-n mine glăsuiește
entuziasmul meu se înalță și crește.

[Floare Arbore]

dragă Ana, mă entuziasmează aprecierea ta, mă bucur  că am reușit să te emoționez frumos. Sărbători luminate și fericite îți doresc.

[Ana Cîmpeanu]

E chiar o poezie bună, demnă de a fi citită și văzută de mai multă lume. Da, așa da. Imagini artistice curate, rafinate, exprimare fără emfază, câteva metafore inteligente. Constat că non multa sed multum ar fi mai indicat. Dintre multe, iese o poezie cu adevărat inteligentă, expresivă și de apreciat.  Poate ultimele doua secvente ar fi putut fi absente, nu era nevoie de concluzie.

Bravo, doamnă, iată că și în poezie se poate, știți exact ce trebuie sa faceți ca să iasă ceva de valoare! Asta vreau sa citesc cu numele dumneavoastră!