mașina timpului

[petrut dan]

din camera cealaltă se auzea râsul femeilor

m-am ridicat dintre haine

peste ziduri

vârful copacilor îmi atingea fața fără să-mi facă vreun rău

am vrut să-ți iau părul

cu degetele umezite de sus

să-ți înconjur trupul minute întregi să-ți respir în ceafă

de parcă mi-ar fi crescut umbra

 

m-am așezat lângă pantofii celor care se rugau

pentru mine

îți simțeam sânii de proveniență

divină

zbaterea unui fulg făcea albul urât celorlalte culori

 

dimpotrivă tunelul ocupa spațiul

șarpe ce înghițea pământul în fața trăirilor apei

noaptea plină de răni încerca pe la uși

ea și moartea

cine să intre prima

 

nu voiam să te părăsesc

din dragoste

încă nu pot citi biblia până la capăt

aveam nevoie de un cal câștigător să pariez lumea

dar nu știam cum este să prind

al cincilea șeptar

mi-a pus mâna pe frunte  

 

mi-am șters gura cu un dezinfectant

pe bază de alcool

liniștea nopții fusese tăiată de țipătul unei vieți

cu scop precis

scriu pentru alte veacuri

 

un șantier naval ce necesită reparații mi-a ținut loc

de mamă și tată

zbuciumul cercului polar mi-a ajuns la urechi

praful orașului transformat în medicament făcea noaptea mai lungă

 

acum știu

Dumnezeu când a spus

cât sunt de joase căile voastre atât sunt ale mele de înalte

se referea la intenții

 

 

[petrut dan]

Lisia, impresionat de interpretarea ta și-ți mulțumesc, mă bucură felul în care ai comentat, ai dreptate, „al cincilea șeptar” nu face parte din pachetul de cărți, așa cum ființele spirituale nu fac parte din lumea noastră deși o influențează, apreciez prezența ta mereu caldă, sinceră și pentru toți obiectivă,  adevărul este că efortul pe care-l faci comentând la aproape fiecare text plus și la cele de proză mi se pare că depășește cu mult, cel puțin, limitele mele, deși nu am prea văzut pe altcineva să țină pasul cu tine, impresionantă disponibilitatea și generozitatea ta, my lady, cu drag!)

[Vasilisia Lazăr]

Extraordinară viziune lirică! O experiență în apropierea morții, ori comă, ori moarte clinică, o experiență extracorporală, dar lucidă, în care vezi, auzi, simți emoții și interacționezi cu persoanele din jur. Apar elemente precum plutirea, dar și tunelul acela de care se vorbește mult și unde lupta dintre viață și moarte e cea mai acerbă, însă tu nu ajungi să treci prin el și nici nu ne vorbești de lumina aceea orbitoare și ademenitoare. Deci ceva nu te lasă să treci dincolo. Nu ne lași să ne întrebăm prea mult ce anume, că ne dezvălui în versurile imediat următoare. E vorba de dragoste. De dragostea pentru o femeie.

nu voiam să te părăsesc

din dragoste

încă nu pot citi biblia până la capăt

aveam nevoie de un cal câștigător să pariez lumea

dar nu știam cum este să prind

al cincilea șeptar

Însă al cincilea șeptar îți pune mâna pe frunte și atunci se produce întoarcerea. Întoarcerea la viață care vine împreună cu o revelație:

liniștea nopții fusese tăiată de țipătul unei vieți

cu scop precis

scriu pentru alte veacuri

Așadar, în afară de a iubi)), mai ai o misiune, aici, pe care încă nu ți-ai terminat-o. Aceea de a scrie. Iar tu chiar scrii pentru alte veacuri, poate de aceea nu ești întotdeauna înțeles. Scrii minunat, așa că să nu te oprești! 

Finalul e absolut memorabil.

Felicitări și aplauze pentru încă un poem de 10 plus! Aș mai scrie, dar e foarte târziu...