manifest

[Carmen Ștefania Luca(Odin)]

legea echilibrului trece pe lângă noi

nu ne pasă

i-am uitat formula 

parcă ar fi fost viața egal iubirea împărțit la n-suflete

c-un rest de fericire pe undeva

dar vag

prea vag

executăm salturi mortale

sărituri din vârful eu-lui

printr-o probabilitatea căutăm punctul existențial

să ne prindem cu ce-a mai rămas din noi

să nu ne spargem

nu de alta dar n-are cine să ne-adune apoi

ne dăm mai înalți decât suntem 

pragul de sus e poveste

capodopere îngerești știm să fim

doar atunci când ne aducem aminte c-am fi

dar fals

prea fals

trăim fără Dumnezeu mai mult

și-avem curajul să plângem

crucea arde pe umeri Golgota arde și ea

încotro, oameni buni?

încotro?

drumul se îngustează și imperiile cad doar de fațadă

în felinare lumina moare paralizată

aerul e plin de păsări resuscitate 

de parcă lumea toată se mută pe marginea prăpastiei

și-așteaptă să cadă

ar trebui rugi și genunchi înfipți în pământ

dar de unde cuvinte 

când toate cerurile din oameni sunt strânse

într-un ” a fost odată„

dar departe

prea departe

de acea liniște care te învăluie

și-ți dă să mănânci din cina îngerilor

spală retina te vindecă de noapte

întoarce fața ta cerului

împarte iubire unde vezi cu ochii

și cu inima și cu tine

culege restul și-adună-l în buzunare

dar adânc

foarte adânc aruncă toate

s-aprind felinarele pe ulița sufletului

e prea frumos ca să fie adevărat?

varianta II

fata morgana aleargă prin noi presărând șoapte de iubire

n-are nimeni timp să asculte sunetul efemerului cum trece

integrarea în absolut e doar beție cu apă rece

legea dezechilibrului funcționează în parametrii normali

de extreme ne lovim capetele și eul e din ce în ce mai încovoiat

căutăm puncte și clipe de respiro în care să ne-adunăm părțile

pătura de jos e străvezie aproape de rupere 

oamenii torc în virtutea inerției la firul vieții

măcar s-ajungă pentru câteva goluri într-o limită de timp

pătura de sus e plină de scame și noroi apasă ca plumbul

irespirabile sunt vremurile cu smogul acesta 

hoție de lumină la drumul mare 

crucea începe să ardă Golgota arde și ea

Dumnezeu e plecat în vacanță ne trimite scrisori de îndreptare

le-adunăm în pături legate-n uitare n-avem timp de lectură

s-a mutat lumea lângă prăpastie