Mama

[Răduță If. Toader]

 Silabisind

am învățat a spune mama

și-o repetăm ades

când dăm de greu,

dar o uităm

când ei îi este rău,

când ne așteaptă

lăcrimând năframa,

când poarta o deschide

și-și pierde-n lung privirea

spre-a ne vedea o clipă doar,

când pune masa

și pe ea,

fărâma de pâine

scoasă din blidar,

când îngenunche,

greu,

ca la icoană,

la poza veche, când eram copii

și poznele adeseori făcute

erau în ochii ei doar bucurii...

Ce mult ar vrea

să îi pășim iar pragul,

dar noi

venim din ce în ce mai rar,

de mult am rătăcit meleagul,

ea,

lăcrimând,

ne-așteaptă în zadar...  

 

[Chris]

trist, dar frumos....