mă îmbrac și fug

[Carmen Ștefania Luca(Odin)]

în trecut nu-i chiar așa de cald

prezentul are gustul staticului și-al rutinei 

mai bine dau o raită prin mine să văd ce-am mai făcut

odinioară

închid ochii fizici și deschid interiorul

ai zice că-i un soi de beci dar e un pic mai altfel

cel puțin aparențele salvează

amintirile par ordonate incolore pe alocuri

tăcute tresar la atingere li se pun guri 

undeva departe aerul e încărcat cu păcură 

se respiră greu când moara dracilor

scoate îngeri pe bandă rulantă 

noi stăteam în casă închiși ermetic

să nu inhalăm praful și așa n-o duceam bine cu inima

omul cu pegas la poartă se îmbracă-n kaki

cumpără pâine de la bufet pe cartelă

vânzătoarea nu are rest

îi dă un colț de vis în care-a plâns pe săturate

și învață de la păsări note muzicale

sub care poștașul îi aducea doar Adevărul

lângă mămăliga tăiată cu ața în parfum de ceapă verde

și Tazlăul îi curgea pe sub mustață 

cu peștii care săreau în sus de bucurie 

de ce-ar mai plânge tot o viață-i și moarta asta

ei știu mai bine ca oricine și el le asculta trecerea

așa cum asculta și plânsul meu din miezul primăverii

cercul dulce cu lumini deasupra lipsea

treceam absent mai multe prezențe 

și golul mă zgâria 

mă dezbrac și fug de trecut

dar unde oare să m-ascund

mă urmărește...

 

[Carmen Ștefania Luca(Odin)]

merci frumos, Iris! mă bucură enorm de mult atenția ta asupra scrierilor mele, nu cred să fi ratat vreun text de-al meu...mulțumesc pentru consecvență, răbdare și atenție...

cu prietenie, Odin!