la cumpăna dintre anotimpuri

[Floare Arbore]

cerul e acoperit cu nori de plumb
a obosit și soarele să lupte cu ei
eu caut un tărâm precum Columb
cu optimismul reflectat în idei.

nu mai vreau să fiu al zeilor rob
râvnesc și la puținul meu de strălucire
zadarnic lăcomia le-o dezaprob
ei produc în suflete nenorocire.

nu pot să cred că timpul e demențial
că atentează împotriva fericirii
mă bucur de viață cumva parțial
când împart cu poezia magia iubirii.

îmi port crucea cu destulă greutate
amprente lirice am lăsat în cetate.

[Stanescu Valentin]

la hotar de toamnă – iarnă

 

dar ce frumoasă trecere de toamnă

cu optimismul debordând subtil!

mă bucură  s-aud Stimată Doamnă

cum ȋmi vorbește gândul de copil…

 

norii de plumb mi-acoperă privirea

dar soarele pătrunde printre ei

și cu fotoni mi-alintă fericirea

când trec la braț cu ea tăcut pe-alei…

 

mai punem azi un pic de strălucire

prin negurile minții obosite

să umplem sufletele cu iubire

să trecem de hotarele cernite

 

ne ducem crucea fără greutate

și urme lirice lăsa-vom ȋn cetate