încotro...

[gina zaharia]

încotro să alerg Doamne

când mintea are alți pași decât inima

iar pe drumul furnicilor nu mai e loc

nici măcar

să privesc înapoi?

 

și se face departe peste tot

și noapte

și foame și frig

și bate un clopot pe rana asta nouă

care-mi leagănă pruncul

 

așa puiule dormi

în brațele mele războiul e un vierme

atât

și iartă-mă dacă alerg

cu tine așa

spre nicăieri

când vei fi mare mă vei apăra tu

curajosule

de coșmarul acesta

 

[gina zaharia]

Augusta, e imaginea pe care nimeni (cu suflet) n-ar vrea s-o trăiască, nici măcar să audă.  

[Chris]

exact la asta m-am gandit, la femeile care fug cu copiii in brate. trist, foarte trist...

[gina zaharia]

Valeria, speranța are aripi...

[gina zaharia]

Lisia, se adună gândurile...

[Valeria Merca]

Emoționant, până la lacrimi. 

Admirație, Gina!

[Vasilisia Lazăr Grădinariu]

Copleșitor! Doamne, de-ar înceta odată fuga aceasta, iar liniștea să-și reia locul, dar cine știe... Copleșitor! Îmi sângerează sufletul.

[gina zaharia]

La femeile acelea m-am gândit, Sofi! E cutremurător!

[Sofia Sincă]

Forţa iubirii dă puterea de a vedea şi în întuneric, o geană e lumină e de-ajuns. Ceea ce ai în suflet te face atât de puternică şi te face să vezi speranța.

Sper că o vor vedea și femeile de lângă noi care-și poartă actualmente pruncii în brațe și nu știu unde fug... dar fug de moarte.

Impresionant! Foarte impresionant!

Sofi