În templul-ateu

[gina zaharia]

 

Suntem doi călători pe-un munte de gheață,

Eu port lanțuri în piept, tu fuioare de ceață,

Poposim deseori în rezerva de flori,

Inventăm jocuri seci, și, mai nou, închisori.

 

Când ninsoarea începe prin cercuri să sape

Ne oprim într-un gând lângă margini de ape,

Tu începi să zidești (mă zidești câte-un pic),

Dar în templul-ateu sunt un gram de nimic.

 

Pașii noștri adună morgane pe drum,

În silabe ascundem ce-am strâns pân-acum, 

Ne-ndreptăm cu avânt către-o oază de lume

Însă noaptea ne strigă cu ton de renume:

 

Sunteți orbi, nu vedeți că zidiți în zadar,

Crezul vostru e strâmb, poate fi un hotar

Între zorii ce pasc în lumină, domol

Și cei triști care mor înghițiți de nămol!

[gina zaharia]

Onorată, domnule Viorel! Mulţumesc!

[gina zaharia]

Mulţumesc, Ioan!

[Viorel Croitoru]

Privim mai mulți la un fapt și povestim diferit. Auzim toți ceva și se întâmplă la fel. Dar dacă toți aud și spun că e frumos... atunci chiar este! Și eu citesc și-mi place ce aud în sufletul tău, un pic și-n al meu...

Felicitări!

[gina zaharia]

Lisia, un buchet de gânduri parfumate pentru tine, cu drag, din templul inimii mele!

Mulţumesc!

[gina zaharia]

Iris, măcar un cântec uşor pesimist şi tot s-a cocoţat pe zidul meu:))

Mulţumesc!

[gina zaharia]

Gabi, poate mai câştig teren, zic:) Pentru alt zid:)

Mulţumesc!

[gina zaharia]

Augusta, am uitat să spun să parfumul a rămas întreg sub ziduri:)

Mulţumesc, mulţumesc,

[gina zaharia]

aDA, îţi recunosc talentul dintr-o mare de sensuri:)

superb, superb!

drag,

[gina zaharia]

Morganele sunt de vină, Sofy!:))

Îmbrăţişări!

[gina zaharia]

Am strigat, da Coza, cât să se audă pănă hăăăăăăt:))

Da' un gram de nimic tot rămâne:))

Mulţumesc!