Îţi cer o lecţie
Acum, sunt prietenă cu mine şi
palmele s-au împreunat în rugăciunea
nerostită de mult timp,
am aflat ce înseamnă inima frântă de durere
simţind până-n adânc suferinţa
depărtării de Tine
atunci când am ales noaptea gândurilor
moarte.
Acum, îţi cer o lecţie,Tată,
învaţă-mă să spun nu
când viforul patimilor vrea să intre în casa sufletului
alături de nişte umbre fără chip
cu gheare ascunse sub aripi de ceaţă,
învaţă-mă să spun nu
fariseului din mine
şi să-mi port în tăcere crucea,
fără teama că nu voi ajunge
la Tine.
Acum, este momentul…
să privesc spre raza ce coboară din Empireu,
simt biciuirea ispitei ce vrea să-mi
îngheţe zborul spre Dumnezeu
şi devin vultur pleşuv,
îmi fac cuib în durerea trezirii
pentru a primi nesfârşita
lumină.
Adaugă un comentariu
-
Comentariu publicat de rodica constantinescu pe Noiembrie 18, 2016 la 3:15pm
-
Va multumesc mult, domnule da Coza!
-
-
Domnule Hatos, multumesc din inima pentru lectura!
-
Comentariu publicat de Ion Lazăr da Coza pe Noiembrie 18, 2016 la 10:17am
-
Atenție la nuanțe! Am zis: „Dacă tot o facem pe habotnicii creștini”, nu am afirmat că suntem habotnici. :)
-
-
Va multumesc frumos, doamna Valeria Merca!
-
-
Multumesc pentru sfaturi, domnule da Coza, voi corecta, in alta ordine de idei, nu sunt habotnica, comform dex, habotnic este"(Persoană) care respectă cu scrupulozitate exagerată prescripțiile religiei; bigot"ori eu chiar nu ma simt inlantuita de dogmele religioase, pentru mine exista un singur Dumnezeu, indiferent cu il numim.
In ceea ce priveste "durerea trezirii" este o metafora care sugereaza drumul sufletului catre El, adeseori dureros, ca sa pretuim lumina lui Dumnezeu, trecem de multe ori prin intuneric.
-
-
Notă: După titlu nu sunt îngăduite punctele de suspensie decât în situaţia în care acesta este începutul primului vers! În cazul de faţă… nu e cazul.
Notă: Semnele citării în grafia română sunt așa: „---”
Etc.
Dacă tot o facem pe habotnicii creștini, hai să-l lăsăm pe D-zeu în Cer/Ceruri, iar nu în Empireul falșilor idoli.
durerea trezirii??? Eu credeam că „trezirea” e o fericire, o iluminare, un extaz... Mă rog...
da Coza
-
Comentariu publicat de Valeria Merca pe Noiembrie 17, 2016 la 7:08pm
-
Mie mi-a plăcut acest poem- confesiune: un îndemn spre credinţă şi căinţă.
Am citit cu drag,
-
-
Agafia, multumesc cu sufletul pentru semnul de lectura!
-
-
Stiu ce este Empireul, chiar de nu stiam mergeam la dex, doar am internet, aici este folosit cu sens metaforic de lacas sfant. Adevar graiti doamna Sofy, am ridicat mainile spre cer si am scris acest poem moale la indemnul trairilor mele, multumesc cerurilor ca imi asculta ruga si imi umple sufletul cu astfel de simtaminte.
Va multumesc mult ca va aprecati privirea asupra incercarilor mele poetice si astfel pot sa mai invat ceva, imi sunt de folos toate indrumarile si observatiile.
-
Comentariu publicat de Sofia Sincă pe Noiembrie 17, 2016 la 8:58am
-
Empireul găzduia zei. Locul Dumnezeului, pe care-l invoci este altul... este pretutindeni. Desigur, metaforic vorbind nu e o greșeală, dar e bine să nu încurcăm lucrurile.
Poemul este unul moale, povestit, așa cum am îndrepta mâinile spre cer și am zice tot ce ne trece prin minte, ca rugăciune. Mai puțin poezie.
Semnul meu,
Sofy
Insignă
Zile de naştere
Zile de naştere sărbătorite mâine
link-uri utile
Activitatea Recentă
© 2019 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE