Îţi cer o lecţie

Acum, sunt prietenă cu mine şi

palmele s-au împreunat în rugăciunea

nerostită de mult timp,

am aflat ce înseamnă inima frântă de durere

simţind până-n adânc suferinţa

depărtării de Tine

atunci când am ales noaptea gândurilor

moarte.

Acum, îţi cer o lecţie,Tată,

învaţă-mă să spun nu

când viforul patimilor vrea să intre în casa sufletului

alături de nişte umbre fără chip

cu gheare ascunse sub aripi de ceaţă,

învaţă-mă să spun nu

fariseului din mine

şi să-mi port în tăcere crucea,

fără teama că nu voi ajunge

la Tine.

Acum, este momentul…

să privesc spre raza ce coboară din Empireu,

simt biciuirea ispitei ce vrea să-mi

îngheţe zborul spre Dumnezeu

şi devin vultur pleşuv,

îmi fac cuib în durerea trezirii

pentru a primi nesfârşita

lumină.

Vizualizări: 167

Adaugă un comentariu

Comentariu publicat de rodica constantinescu pe Noiembrie 18, 2016 la 3:15pm: Va multumesc mult, domnule da Coza!

Comentariu publicat de rodica constantinescu pe Noiembrie 18, 2016 la 3:13pm: Domnule Hatos, multumesc din inima pentru lectura!

Comentariu publicat de Ion Lazăr da Coza pe Noiembrie 18, 2016 la 10:17am: Atenție la nuanțe! Am zis: „Dacă tot o facem pe habotnicii creștini”, nu am afirmat că suntem habotnici. :)

Comentariu publicat de rodica constantinescu pe Noiembrie 18, 2016 la 10:08am: Va multumesc frumos, doamna Valeria Merca!

Comentariu publicat de rodica constantinescu pe Noiembrie 18, 2016 la 10:06am: Multumesc pentru sfaturi, domnule da Coza, voi corecta, in alta ordine de idei, nu sunt habotnica, comform dex, habotnic este"(Persoană) care respectă cu scrupulozitate exagerată prescripțiile religiei; bigot"ori eu chiar nu ma simt inlantuita de dogmele religioase, pentru mine exista un singur Dumnezeu, indiferent cu il numim.

In ceea ce priveste "durerea trezirii" este o metafora care sugereaza drumul sufletului catre El, adeseori dureros, ca sa pretuim lumina lui Dumnezeu, trecem de multe ori prin intuneric.

Comentariu publicat de Ion Lazăr da Coza pe Noiembrie 17, 2016 la 11:39pm: Notă: După titlu nu sunt îngăduite punctele de suspensie decât în situaţia în care acesta este începutul primului vers! În cazul de faţă… nu e cazul.

Notă: Semnele citării în grafia română sunt așa: „---”

Etc.

Dacă tot o facem pe habotnicii creștini, hai să-l lăsăm pe D-zeu în Cer/Ceruri, iar nu în Empireul falșilor idoli.

durerea trezirii??? Eu credeam că „trezirea” e o fericire, o iluminare, un extaz... Mă rog...

da Coza

Comentariu publicat de Valeria Merca pe Noiembrie 17, 2016 la 7:08pm: Mie mi-a plăcut acest poem- confesiune: un îndemn spre credinţă şi căinţă.

Am citit cu drag,

Comentariu publicat de rodica constantinescu pe Noiembrie 17, 2016 la 2:48pm: Agafia, multumesc cu sufletul pentru semnul de lectura!

Comentariu publicat de rodica constantinescu pe Noiembrie 17, 2016 la 2:46pm: Stiu ce este Empireul, chiar de nu stiam mergeam la dex, doar am internet, aici este folosit cu sens metaforic de lacas sfant. Adevar graiti doamna Sofy, am ridicat mainile spre cer si am scris acest poem moale la indemnul trairilor mele, multumesc cerurilor ca imi asculta ruga si imi umple sufletul cu astfel de simtaminte.

Va multumesc mult ca va aprecati privirea asupra incercarilor mele poetice si astfel pot sa mai invat ceva, imi sunt de folos toate indrumarile si observatiile.

Comentariu publicat de Sofia Sincă pe Noiembrie 17, 2016 la 8:58am: Empireul găzduia zei. Locul Dumnezeului, pe care-l invoci este altul... este pretutindeni. Desigur, metaforic vorbind nu e o greșeală, dar e bine să nu încurcăm lucrurile.

Poemul este unul moale, povestit, așa cum am îndrepta mâinile spre cer și am zice tot ce ne trece prin minte, ca rugăciune. Mai puțin poezie.

Semnul meu,

Sofy