pe ţărmul uitat de vreme
unde marea îşi plânge nisipul din ochi
clepsidra vremii
se sparge-n mii de clipe albastre
sărutând cerul pe linia orizontului
cu umbre de gând ce-au trecut
peste amurgul întunecat...
într-un sens giratoriu
prăbuşit în marea întrebărilor fără răspuns
statui cu aripi fierbinţi de cer
mătură pământul
cu ploi de fluturi albi
scăpaţi dintr-un tren al vieţii
tras pe o linie moartă
transformă iluzia păsării Phoenix
în ţipăt vinovat de prea multă iubire
renăscut din propria cenuşă
zămisleşte geneza
unui anotimp de primăveri imaginare
ancorate în gara unui vis pierdut...
Adaugă un comentariu
Imagini fermecătoare! :)
Dintr-o mie de motive aș renunța la acest vers: unde marea îşi plânge nisipul din ochi
vreme \ vremii - nu
Poezie alcătuită din expresii poetice, nu din versuri.
da Coza
Imagini frumoase, metafore delicate, o reflecţie despre timp, viaţă şi speranţă, un poem în proză. Am citit cu plăcere, dar îi dau dreptate Sofiei.
Frumos, romantic, dar narat. Cel puțin prima frază, (strofă) este epic 100%. A doua are ca subiect tot marea și din nou explică farmecele ei. Încearcă să formezi frazele mai liric.
vinovat de prea multă iubire - este titlul unui roman de al lui A.Păunescu. Să pui ghilimele sau să modifici sintagma.
Nu pot să trec fără să admir farmecul descrierilor din text.
Sofy
Iluzii, speranţe, sensibilitate.
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2021:
© 2022 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE