Gara cu fluturi

[Mariana Bilic]

pe ţărmul uitat de vreme

unde marea îşi plânge nisipul din ochi

clepsidra vremii

se sparge-n mii de clipe albastre

sărutând cerul pe linia orizontului

cu umbre de gând ce-au trecut

peste amurgul întunecat...

într-un sens giratoriu 
prăbuşit în marea întrebărilor fără răspuns
statui cu aripi fierbinţi de cer

mătură pământul

cu ploi de fluturi albi

scăpaţi dintr-un tren al vieţii
tras pe o linie moartă

transformă iluzia păsării Phoenix

în ţipăt vinovat de prea multă iubire

renăscut din propria cenuşă
zămisleşte geneza

unui anotimp de primăveri imaginare
ancorate în gara unui vis pierdut...

[Corina Militaru]

Imagini fermecătoare! :)

[Ion Lazăr da Coza]

Dintr-o mie de motive aș renunța la acest vers: unde marea îşi plânge nisipul din ochi

vreme \ vremii - nu

Poezie alcătuită din expresii poetice, nu din versuri.

da Coza

[Ana Cîmpeanu]

Imagini frumoase, metafore delicate, o reflecţie despre timp, viaţă şi speranţă, un poem în proză. Am citit cu plăcere, dar îi dau dreptate Sofiei.

[Sofia Sincă]

Frumos, romantic, dar narat. Cel puțin prima frază, (strofă) este epic 100%. A doua are ca subiect tot marea și din nou explică farmecele ei. Încearcă să formezi frazele mai liric.

vinovat de prea multă iubire - este titlul unui roman de al lui A.Păunescu. Să pui ghilimele sau să modifici  sintagma.

Nu pot să trec fără să admir farmecul descrierilor din text.

Sofy

[Angi Cristea]

Iluzii, speranţe, sensibilitate.