Fă-mă pierdut!

[Grig Salvan]

învelește-mă ușor
și spune-le tuturor
că nu-s și nu-s!
că pur și simplu m-am dus

că m-am săturat să stau acasă
că m-am săturat să stau la masă
că am scris ce-am avut de scris
că am zis ce-am avut de zis...

acoperă-mi bine fața
și nu le spune că viața
mi-a uitat mișcarea și pasul
mi-a schimbat privirea și glasul

fă-mă, fă-mă pierdut!
spune-le că doar am trecut
pe la fiecare din ei pe acasă
și le-am lăsat în geam o stea luminoasă
că am trecut pe la fiecare cu drag
și le-am lăsat o floare de sânge în prag

spune-le tuturor în față
că n-am rămas dator nimănui
nici măcar cu un capăt de ață
nici măcar cu un cui...

spune-le-n față fără să-i cruți
că mi-au rămas pe vecie datori vânduți!

[Grig Salvan]

Mihaela, mulțumesc de trecere!

[Grig Salvan]

Vasilisia Lazăr, mulțumesc de comentariu! Se regăsește într-adevăr același sentiment greu de „dor de ducă”, la fel și în cântecul amintit, de desprindere dintr-o lume ingrată și de plecare spre o altă lume, poate mai curată...

[Grig Salvan]

Chris, mulțumesc de vizită și comentariu! Mă bucur că ți-a plăcut acest „lamento” al meu, provocat de un „noian” de regrete și dezamăgiri, în pragul „marii despărțiri”....

[Mihaela Popa]

trist

[Vasilisia Lazăr Grădinariu]

Mie mi-au venit în minte versurile lui Doru Stănculescu: N-a ști nimeni ca m-am dus/ Numa' or vedea că nu-s.

Trist, nespus de trist...

[Chris]

nu stiu ce v-a determinat acest sentiment de instrainare, dar sper sa va treaca :)

citit cu placere,

[Grig Salvan]

Mulțumesc, Valeria, pentru vizită și comentariu! Cât și pentru apreciere! La fel, pentru observație. Textul a fost scris sub imperiul unor sentimente... imperioase :) Simțeam nevoia să-mi „strig” mesajul, să se facă auzit în lumea tăcerii ce mă înconjura. Dar e un abuz evident de semne de exclamare care pot deranja cititorul. De aceea le voi reduce la unul singur, cel din final. :) 

[Valeria Merca]

Eu „m-am dus” de pe pagina aceasta cu o senzație de profundă tristețe, deznădejde chiar, transmise de autor.

Deloc de neglijat este și mesajul transmis. Frumos!

O observație aș avea: s-a făcut uz de semnul exclamării, în detrimentul celorlalte semne de punctuație, care de altfel sunt inexistente. Greșesc?!

[Grig Salvan]

Sofia, mulțumesc pentru lectură și comentariu! O zi frumoasă!

[Sofia Sincă]

Epitaf. Mi-a venit în minte poezia lui Coșbuc: Du-te, du-te! și s-a dus. Dar e cu totul altă poveste.

O poezie tristă care adune cu ea mişcări sufleteşti decise, de saturație, regret dar și de reproș. Există efecte lirice, combinații de metafore ce scot în evidență mesajul.

Însă nu e cazul...

Am citit cu deosebită plăcere,

Sofi