E primăvara libertății, poate

[gabriel cristea]

Prin templul măștilor profund uitate
m-avânt cu pasul cerbului de nori,
să nu rănesc vreun toporaș sau gâză,
să nu destram înmuguriții zori
ce se-mpletesc pe ramuri sângerate.
E liniște de păsări prin păduri
- se-aud cântând cristal, ca-ntîia oară -,
culoarea violetă-și risipesc
armadele de flori. Iată că zboară
un sentiment barbar din ochii-mi suri!
Departe-i lumea ferecată-n zale,
ce își ascunde frica sub un văl;
Aici, din sevele liberiene
se întețesc aromele răscol,
iar fluturii se-mbată în petale.
E primăvara libertății, poate,
când vârcolacii umbrelor dispar
topiți de soarele reînvierii
și-ncremeniți în piatra-chihlimbar,
prin templul măștilor profund uitate.

[gabriel cristea]

Mulțumesc tuturor pentru comentarii și aprecieri!

[gabriel cristea]

Mihaela, ești mare amatoare de ambrozie și nectar! :)))

[Mihaela Suciu]

M-ai îmbătat ca pe- un fluture în petale mov, măi, Gabi! Sunt adepta MOV(miel-ouă-vin).

[gabriel cristea]

Mulțumesc, Valeria! :) 

[Valeria Merca]

Primăvara prin ochi de poet. Ochi luminoși, desigur! :)

Admirație versului tău!

[gabriel cristea]

Mulțumesc pentru comentariu și apreciere, Vasilisia! 

[Vasilisia Lazăr]

Ce frumoasă e primăvara ta, Gabi! Aș vrea s-o văd și eu astfel.

Eu, în schimb, întrevăd mugurii unei poezii cu greutate. Și când spun asta, mă refer la întreagă poezia ta. Ține-o tot așa!

[gabriel cristea]

Mersi, domnule Taci(tu)! - ba să vorbiți! :)

[gabriel cristea]

Mulțumesc frumos, Carmen! :)

[gabriel cristea]

Mulțumesc, doamnă Sofia Sincă, pentru corectură! E ferecată-n zale, nu frecată.. :))) Mai obosește și soldatul prin tranșeele frumosului!