Dunyazada

[Corneliu Neagu]

Ajung de departe-amintiri încărcate

cu sete de oaze, pierdute-n deșert,   

cu doruri crescând din vrăjite păcate,

venite spre seară pe gândul inert.

Dar gândul pornește pe aripi albastre,

se duce spre zări, prin vrăjit asfințit, 

dispare în noapte, gonind printre astre,

ajunge pe dune-n deșert adormit.

Și trece prin focuri, la margini de ape,

cu dulci amintiri care poartă povești                                                  

cu hoți de cadâne ce vin să-și adape

cămilele suple și cai arăbești.

 

Te văd ferecată cu lanțuri de-aramă,

la marginea oazei te zbați în dureri,  

iar plânsetul tău de acolo mă cheamă

cu glas rătăcit și cu ochi adulteri.

În lanțuri de-argint, sub ploaia de stele,

te văd între focuri cum tristă privești,

iar ochii-ți, trecând printre zalele grele,

în noapte revarsă lumini nefirești.

În lanțuri de aur te văd ferecată,

arunci înspre mine dorințe-n delir,

iar inima-mi frântă începe să bată

pe ritmuri celeste de sfânt elixir.

 

Să vin mai degrabă, o mult prea dorită

cadână regească a gândului meu,

căci lanțul de-aramă mă duce-n ispită,

aș vrea să îl frâng cu putere de zeu.

Și lanțul de-argint peste dună mă cheamă

cu doruri pierdute cândva în deșert,

întoarse să-mi spulbere ultima teamă

când eu lângă oaza vrăjită te-aștept.

Degrabă să vin, ca din lanțul de aur

cunună regească pe cap să-ți croiesc,

puterea-mi din gânduri devine un faur

ce-n taină îți caută chipul domnesc.

 

Cu tine în brațe, să merg către casă,

pe aripi de înger în zbor să te duc,

să stăm lângă sobă în noaptea geroasă

și visul să-l cernem pe gândul năuc.

 

NOTĂ: Dunyazada era o prințesă arabă,

soră a vestitei Șeherezada, povestitoarea

celor „O mie și una de nopți”. În acest poem,

Dunyazada este neuitata prințesă arabă

a sufletului meu.

[Corneliu Neagu]

Mulțumesc Dorina Pop, gânduri alese din partea mea!

[Pop Dorina]

Un semn de plăcută lectură.

[Corneliu Neagu]

Dragă prietenă Floare, mulțumiri alese din partea mea pentru aprecierea versurilor din acest poem, în care sunt transpuse idilic și, în același timp, metaforic crâmpeie din viața și trăirile mele la marginea tărâmului deșertic al Saharei !

[Floare Arbore]

excepțional și deopotrivă emoționant la cele mai înalte nivele. sincere felicitări dragă Corneliu.

[Corneliu Neagu]

Stimată prietenă și colegă de condei Manuela Munteanu, mulțumiri alese pentru popasul în lumea versurilor mele despre prințesa Dunyazada - amestec de poveste și amintiri personale din lumea arabă a anilor 1980-1990, cu mirajul  oazelor și dunelor din deșertul saharian, cu hoții de cai și de cămile, cu prințese și cadâne de neuitat, care mi-au trecut prin viață și prin suflet. Onorat de acest comentariu frumos, pe care l-am citit cu sufletul la gură, pentru că sufletul meu este o poartă deschisă mereu pentru frumos și împăcare!

[Munteanu Manuela]

Cât de frumos! Oscilez între admirația pentru vers și cea pentru ,,neuitarea" sufletului dumneavoastră,  dar revin la vers. Este o versiune poetică (cea a mirajului gândului și spațiului imagistic), cu care m-ați obișnuit demult, dar este o atât de mare muzicalitate în conceperea versului și-n dimensiunea semantică, încât vrăjiți de fiecare dată. Felicitări!