Vreau totuşi să scriu ceva despre insomniile vieţii
despre somnul mototolit în lenjeriile albe
despre şoaptele ascunse sub perne
despre singurătatea umbrelor agăţate de tavan
vreau să-mi amintesc rugăciunile copilăriei
să găsesc răspuns la ninsorile aşternute pe tâmplă
să-ntreb oglinda dacă semăn cu mine
să ştiu unde s-au dus păsările din toamna mea
de ce lumina e atât de obositoare în lacrimi
de ce purtăm măşti diferite la vârste diferite
cândva purtam pe buze emoţia cuvintelor
emoţia primului sărut primului suspin
cândva visele nopţii se limitau la chipuri dragi
la flori la apusuri superbe
la câmpii cu maci înfloriţi
anii prea mulţi înghesuiţi într-un singur trup
îl obosesc îi provoacă coşmaruri îl fac să tacă să sufere
mă privesc în oglindă
pare bolnav chipul văzut
boala singurătăţii boala iubirii pierdute boala tăcerii
cu greu disting frumuseţea fostei mele copilării
timpul a rămas agăţat de rama ochelarilor
ei sunt singurii ce mă ajută să găsesc
drumul spre mine
Adaugă un comentariu
Semn de incantator popas! Admiratie!
Mihaela iti multumesc pentru trecere si semn!
Cu mare drag!
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE