Dincolo de ușă

[carmen popescu]

Ajung zilnic în fața unei uși iluzorii
Simt nevoia să ciocăn
Sufletul este un vârf de lance
înțepenit în lut
Lumina interioară suprimă agresiunea respingerii
Se furișează în lacătul amintirilor
Protecția îți divide palmele Le scurge în degete
Descoperită de verticalitate
vocea
umple golul cu oferte eliberatoare
Vertij de vibrații amputează zâmbetul dogoritor
al frustrărilor
Declin limba timpului care s-a agățat de clanță
vrând să îmi amintească
de adâncul desăvârșirilor comune
Vin la ore fixe și escaladează artera 
abdicată în inimă

Fricile amestecă lutul
înalță aripile trăirilor în bătaia vânturilor
Se balansează revelator
în cele patru puncte cardinale
Când își apleacă privirile
curgerea accentuează temporalitatea
Soarele se pregătește să apună
Luna va șterge zâmbetul de imperfecțiuni

El vorbește dincolo de ușă
Sunetele par înnodate într-o logică a firescului
Îl bruiază viața
Îi deviază ideile spre alți receptori
Privesc bariera aștept cuvântul
Întârzie să apară
Să obosesc așteptând
sau să călesc iubirea în confortul incertitudinilor
Așteptările trebuie suprimate

Soluția finală
Totul sau nimic

 

 

[Vasilisia Lazăr]

Covârșitor! Felicitări, Carmen!

[Mihaela Popa]

"Declin limba timpului care s-a agățat de clanță
vrând să îmi amintească
de adâncul desăvârșirilor comune
Vin la ore fixe și escaladează artera
abdicată în inimă"

un mesaj apăsător, o descriere plină de înţelesuri, un poem de mare frumuseţe
mă înclin!

[Sofia Sincă]

Trăiri încartiruite în angoase, fără putința de a se elibera, sufletul hăituit în încrâncenarea răfuielilor interioare își dorește libertatea, greu de dobândit. Stare de introspecţie, de analiză a sentimentelor. Se dorește un echilibru sau cel puțin o mâna născută din visare.

Un poem amplu, dens, dinamic și impresionant.

Cu deosebită apreciere,

Sofi

[Valeria Merca]

Un poem de stare cu mesaj actual care îndurerează peste măsură! Felicitări, Carmen!

[Ana Cîmpeanu]

Starea de angoasă, de anxietate pe care o trăim în aceste vremuri este exprimată poetic, versurile au substanță, maniera lirică reflectă universul contemporan, timpul a încremenit, ieșirea încă nu se întrevede! Am citit cu interes!