oamenii sau măștile lor
au plâns
au râs
mai încet ori zgomotos
în toate culorile
m-au întors în alb
parfumat
ca un lord ce-și ține mănușa-n cealaltă mână înmănușată
cu mâna liberă ține unei doamne umbrela
de ploaie
de soare
de toate gândurile
de vară
de iarnă
ora vrea să fie schimbată
și eu să bat pasul pe loc
de iubire
de neiubire
Adaugă un comentariu
Exprimi trăiri cotidiene, cunoscute nouă tuturor, în registru metaforic. Am citit cu plăcere
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE