din copilărie

[Darie Giurgiu]

într-o zi de toamnă încinsă

orașul de provincie târg de săptămână

privea cum pe podul îngust

se petreacea o dramă proletară,

de sub roți de tractor se vedea zdrobit

un trup uman ce avea să fie îndelung plâns,

preoteasa se grăbise să ajungă în cimitir

în grabă uitase să privească în față

lovită în plin se întindea acum pe caldarâm.

Ea, spunea orașul, mai tot timpul era tristă, îndelung

ofta, din pricini multe suferea vădit,

preotul sufletește o plângea amarnic

văduv și cu un prunc pe cap,

la înmormântare toți chiriașii popii au mâncat de post

și de grabă să-l îmbărbăteze i-au ținut isonul,

eu ca un prunc rătăcit în amiază îi priveam

cum vărsau vorbe și din colț de drum

le vedeam frământarea ce o povestesc,

precum poetul întristat

nu doresc cuvinte alese să le potrivesc

dar știu că preotesei îi stătea bine

în scriu de nuc învelită în voaluri și multă mătase,

cerul amarnic o plângea la mjloc de drum.

[Chris]

putin diferit fata de cum scrieti de obicei. moartea nu face diferente.

v-am regasit in ultimele versuri...

[Darie Giurgiu]

Va Multumesc Prieteni SOfy, Valeria

Reus incantat de trecerea ta inedita  multumesc

[Valeria Merca]

Un poem cu tentă de poveste, o întâmplare care a rămas vie în mintea copilului de atunci, readusă în prezent. Am rezonat.

[Reus]

Părerea mea e că forma brută a poemului îl face să respingă privirea grăbită, dar stilistic și semantic e forte reușit și merită întreaga apreciere. Îmi exprim admirația!

[Sofia Sincă]

Trist prozo-poem, dar foarte comun. Fie persoană obișnuită, fie preoteasă, viața și moartea decurg la fel.

Mesajul conferă un anumit orizont al înțelegerii în desacralizarea morții, fenomen foarte obișnuit în contemporan. Însă, văzut cu ochi de copil, evenimentul avea alte conotații.

Foarte interesant!

Sofi