Decor cu întâmplări banale

[Mioara Manoilă]

S-a înserat de mult şi toate tac.
O mică stea mai pâlpâie agale,
Pe creanga ruptă-a unui vechi copac,
Într-un decor cu întâmplări banale.

De la fereastră toate-mi sunt senine,
Bacovia mă trage de tristeți.
Ascult secundele cum trec prin mine,
Apoi, se scurg în ore prin nămeți.

Şi ninge strâmb şi ninge nebuneşte
Nu se mai vede cerul şi pământul.
E totul alb şi noaptea mă orbește,
Iar de un timp a-nnebunit şi vântul.

Pe lângă sobă doarme un motan.
Toarce adânc prin liniștile noastre.
Pe masă a rămas de-acum un an,
O călimară cu licori albastre.

Ajunul bate-n geam c-o portocală,
Iar în cuptor cresc turte pân' la cer.
Mă prinde-ncet un soi de leneveală
Și am uitat de-i cald sau de e ger.

Aruncă focul umbre și-un pick-up
Plimbă un ac tocit pe-o melodie.
Un cârd de vrăbii s-a întins pe gard
Și toate tac. Și totul e magie.

[Amanda Spulber]

O poezie foarte drăguță, mai ales că are și un motan în ea.:) Versul cu Bacovia, da, e mai lung.
Am aceeași rugăminte ca data trecută. Vă rog să dați enter după fiecare vers atunci când pregătiți textul pentru publicare, fiindcă și de data asta, în versiunea pentru mobil, versurile apar înlănțuite. Nu știu dacă e cea mai bună soluție, dar pe asta am găsit-o. Și mie mi-au apărut versurile înlănțuite la început. Vă mulțumesc anticipat pentru înțelegere. :)

[Mioara Manoilă]

Doamna Vasilisia Lazăr, vă mulțumesc, cu recunoştință şi prețuire!

[Vasilisia Lazăr]

Deși, Bacovia mă trage de tristeți.

Versul acesta e prea lung. Ar putea fi: Deși Bacovia îmi dă tristeți. Sau altfel.

Magia Crăciunului într-un registru original. O poezie plăcută.

Ajunul bate-n geam c-o portocală,
Iar în cuptor cresc turte pân' la cer.

Ce frumos!

[Mioara Manoilă]

Monica Pester, mulțumesc pentru popas! Vă doresc o noapte binecuvântată!

[Monica Pester]

Liniște in suflet când întărirea în magie este totala !

Foarte frumos!

[Mioara Manoilă]

Domnule Mihai Katin, chiar motanul mi-a fost muză. Am şapte motani.
O seară frumoasă vă doresc!

[Mihai Katin]

Pe lângă sobă doarme un motan.
Toarce adânc prin liniștile noastre.
Pe masă a rămas de-acum un an,

O călimară cu licori albastre.  acest   catren  l-as  decupa  li l-as  inrama ,sunt  mort  dupa  motani!!!!

Aruncă focul umbre și-un pick-up
Plimbă un ac tocit pe-o melodie.
Un cârd de vrăbii s-a întins pe gard
Și toate tac. Și totul e magie.   ce  final  ,ce  duioasa  inspiratie  ,ce  placut  sa spui "

Decor cu întâmplări banale" un poem  extraordinar!!!!!!!

[Mioara Manoilă]

Domnule Bolache, vă mulțumesc, cu recunoştință!

[bolache alexandru]

I magie frumoasă cu imagini deosebite! An citit cu plăcere!