Pentru că astăzi se împlinesc paisprezece ani fără Octavian Paler (n. 2 iulie 1926 – d. 7 mai 2007), aduc în actualitate acest poem. L-am divinizat pe Paler, iar poezia aceasta reprezintă un fel de „periplu” prin întreagă opera maestrului. Mulțumiri alese pentru recitare scriitorului Lucian Dumbravă!
Scrisoare lui Paler
mereu ai spus, maestre, că Pământul
e singurul loc unde se poate crea Paradisul
acum te-ai mutat într-o stea
ai plecat să-L întâlneşti pe Dumnezeu
şi poate să-I iei un Interviu
nenorocul ţi-a fost că a trebuit să mergi doar înainte
fiindcă, după cum ne spuneai
nu ai fost niciodată un rac autentic
au rămas în urma ta mări şi cuvinte şi îndoieli şi certitudini...
Cioran îţi spunea că la judecata de apoi
se vor cântări doar lacrimile
dar tu, maestre, n-ai putut plânge niciodată
şi cât ai fi vrut să-ţi deschizi astfel lacătele din tine…
n-ai plâns nici măcar atunci când ţi-au murit părinţii
pentru că mereu ai crezut că moartea e o izbăvire
pustiul de-aici te-a făcut să înţelegi
că nu eşti destul de puternic pentru a nu iubi pe nimeni
astfel încât ai renunţat la trufia de a te fi considerat
cel mai mare adevăr al lumii ori singurul
ai învăţat să iubeşti ca să fii iubit
şi în marea-ţi iubire ne-ai învăţat şi pe noi dragostea
şi cum să plantăm trandafiri în suflet
ori să le ducem ucigaşilor crini, declarându-i inocenţi...
de multe ori erai intrigat de poporul acesta
de noi cei ce frigem mititei pe orice Golgotă
dar ne-ai iubit şi ai iubit acest pământ
pentru că omul are o singură patrie, restul sunt ţări
şi ai plecat crezând că viaţa e mai importantă ca orice…
fie şi pe un peron...
şi dragostea… iar celelalte... nu sunt decât alergare deşartă…
acum ne priveşti din cer, doar un pas ne desparte,
e pasul nostru absent…
tu stai pe un mal, noi pe altul…
şi între noi curge noaptea…
Adaugă un comentariu
Mulțumim, Lisia! Reverență!
Oooo! Paler și Lisia, două repere ale tinereții mele. Pe-atunci n-aș fi crezut că frumoasa și nebunatica mea prietenă are ceva în comun cu Paler!... Ce emoționantă evocare a maestrului și ce frumoasă întregire a imaginii prietenei de altădată și de acum. Toată dragostea!
Ai dăruit... te felicit!
"acum ne priveşti din cer, doar un pas ne desparte,
e pasul nostru absent…
tu stai pe un mal, noi pe altul…
şi între noi curge noaptea"
Minunata retrospectiune, Vasilisia! Admiratie! Adelaide, cu drag
Frumos omagiu, Vasilisia! Inspirată concepţia acestui text!
Cu stimă,
Așa este, ai mare dreptate, Marius. Păcat...
Amin!, ii vom regasi cuvintele mai repede decat credem, invataturile ce se trag din ele, insa...
L-am iubit mult pe Octavian Paler, domnule Şerbănescu, nu pot să cred că a plecat...
Mulţumesc mult!
Mulţumesc, Mihaela! Cu mult drag,
Da, Ion, Paler a lăsat un gol... Mulţumesc!
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2021:
© 2022 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE