Supusă-i azi colina, hotaru-i strâns de umbre,
vibrații sparte-n liniști, sulfină torc și duc
parfum în svelții picuri, lumină-n inimi sumbre...
Natură, vrăjitoareo! Furtuna-i doar un truc
să scoți din pietre apa, molcomul ce palpită,
să dăruiești divinul crescut din efemer,
la vama sfărâmată să-ntinzi dulce ispită,
stihiile din piepturi să le atârni de cer.
Te-amesteci cu răbdarea, cât să mai poți cuprinde
puhoaiele de nouri în blânde lacrimi reci,
îngenunchezi cu viața să poți a ne deprinde
să umplem cu iubire fântâni uscate, seci.
Ne pierdem simplitatea, arhitecturi caduce
seduc banal privirea, o leapădă la porți
zidite în umanul ce-orgoliul îi reduce
putința de-a clădi în mici bordeie, bolți.
Aceeași umbră tristă din margine de zare,
întinde pân' la stele un braț cu flori, năluci,
să vă aducă aminte că-n tainele amare
adesea se ascunde puterea unei cruci.
Amprenta palmei blânde, desprinsă din tipare,
pecete-i, imprimată-n azur tremurător,
în așternut de rime și semne de-ntrebare
adoarme vântul; biciu-i? E-n cuiul din pridvor.
Adaugă un comentariu
Vă mulțumesc, d-na Iris pentru comentariu și apreciere.
Cu drag,
Vă mulțumesc, d-le Blăjan Ovidiu, pentru semnul de lectură.
Stimă,
Vă mulțumesc pentru semnul de lectură, d-na Dorina Cracană, d-le Hatos Vasile.
Cu stimă,
Vă mulțumesc frumos pentru tot, d-na Vasilisia, d-le da Coza.
Cu stimă,
Frumos, Mariana! Totuși vezi sugestiile lui Ion. Drag,
În v5, nu-i o rupere de ritm?
fântâni uscate, seci E superfluu - sugerez: uscate > uitate
Care e rostul liniilor de dialog? Eu nu-l văd! Cel mult poate fi folosit în ultimul vers, dar în următoarea construcție:
adoarme vântul. Biciu'? – E-n cuiul din pridvor.
Uneori lași impresia că scapi versul din mână de dragul prozodiei.
Totuși am citit cu plăcere.
da Coza
D-na Ana Cîmpeanu, vă mulțumesc frumos pentru popas, lectură și observațiile făcute.
Cu stimă,
D-na Sofia, vă mulțumesc frumos pentru lectură și comentariu.
Cu stimă,
vrăjitoareo e substantiv in cazul vocativ şi se scrie legat.
Ideea de dialog nu e cea mai fericită, liniuţele de dialog fragmentează lirismul.
Mesajul străbate un prezent tern, un cerc strâmt în care contemporaneitatea se învârte, nu pentru înnoire, ci pentru copii fără valoare, unde dorința de a frapa domină.
O poezie apăsătoare, puternic metaforizată, foarte expresivă și corectă.
Am citit cu deosebită plăcere,
Sofy
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2021:
© 2022 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE