cu o ciocolată în ambalaj alb
voi fi lăsat să trec necenzurat,
cei ce mă cred diabetic
vor lăsa mâinile în jos
ca într-o pandemie nevrotică
ce nu-și cunoaște victimele,
vor confunda ambalajul cu coperta unei cărți
în care proaspetele mele vise
capătă dimensiunea poemelor,
hrănesc iluzii ca într-o naștere vegheată de ursitoare
într-o lume glaciară în care bufonii devin baroni,
ciocolata îmi va da gustul amar să nu-mi pară totul un rai.
Adaugă un comentariu
Eu prefer dulcele-amărui în locul dulcelui simplu. :)
La rândul ei, o poezie dulce-amăruie, adică una care place.
frumos, optimistic!
Multumesc Doamnelor
Frumos!
mi-a placut mult a doua parte a poemului..
citit cu placere,
Foarte interesant și dulce, metaforic ai alcătuit această situație, grea prin care suntem nevoiți să traversăm. Sper să fie doar o traversare...
Cu plăcerea textului,
Sofi
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE