Cercul

[Adelina Labic]

Iubirea ne era o căprioară,

Mușcând din noi, ca dintr-o iarbă nouă.

Tu desenai pentru întâia oară

În palma mea - un cerc curat de rouă.

 

Pășeam cuminte-n gândul primăverii

Și cercul îmi părea o coamă rară

Al unui cal ieșit din spuma zării

Spre herghelia basmului ce zboară.

 

Iar un copil ce semăna cu noi

Tot arunca cu scoici, la întâmplare,

Și cercul ca o flamură de ploi

Se aprindea și se făcea mai mare.

 

Dar Timpul se trezi din hibernare,

Crezând că cercul nostru-i un colac,

Pe inelar și-l puse, drept salvare,

Singurătății sale de burlac...

[Chris]

da, foarte frumos, imagini deosebite

[Adelina Labic]

Plecăciuni, Dle Cristea!

[Adelina Labic]

Vă mulțumesc din suflet, Doamnă Valeria!

[gabriel cristea]

O poezie de-o stilistică fină. 

[Valeria Merca]

Deosebit de frumos! Poezia impresionează prin originalitatea și multitudinea figurilor de stil construite.

Admirație!  

[Adelina Labic]

Absolut de acord, astă-noapte chiar mă autocorectasem în somn), plecăciuni, Domnaă Sofia! Modificat și pe text.

[Sofia Sincă]

O poezie de dragoste plină de candoare și trăire, plasticitate.

Însă ai mici deficiențe: coamă mare - devine cacofonic

A doua rimă formată din mare: mai mare.

Cu mici corecții devine o poezie corectă că frumoasă este.

Am citit cu plăcere,

Sofi