ce bine că sunt

[Carmen Ștefania Luca(Odin)]

cafeaua e fierbinte un horoscop banal

îmi cercetează interiorul

nu mă regăsesc închid intersecțiile

cu orice drum lăturalnic 

aud primăvara ca prin vis legat la ochi cu lumină

ascult chopin 

dimineața îmi scoate programul zilei

plictisit întorc foaia și curg prin alb cu degetele topite

mă simt urmărit am toate gândurile după mine

știu că sunt un vâslaș prin timpul comprimat alunec

și vâslele mi se termină în valuri încet și sigur

la porțile divine mai bat din când în când 

să-mi mai spună prognoza meteo despre furtuni

sau despre liniștea dinaintea lor

Dumnezeu vorbește cu mine printr-o tăcere de mormânt

nu știu să-mi dau sonorul haosului din mine mai încet

să-L pot auzi ce spune 

între glasul Lui și auzul meu sunt ani lumină

doar mi se pare că-L aud

la porțile divine stau și adorm plângând de toată marea de cuvinte

în care când înot când am barcă când am jumătate când nu sunt

mi-e frică de solzii de pe șira spinării și abisul care-l ating

când mă cobor în mine îmi văd balansul și-l scriu pereților

afară om înăuntru pește poate de aceea n-am barcă nici vâsle

doar mare cu răsărit și apus pe margini

înăuntru sunt eu și Dumnezeu mă scrie în veșnicia lui

cafeaua s-a răcit în camera de sticlă cu ferestrele verzi

prin care lumina se adună-n așchii

ce bine că sunt

[Mihaela Roxana Boboc]

Dumnezeu vorbește cu mine printr-o tăcere de mormânt

nu știu să-mi dau sonorul haosului din mine mai încet

să-L pot auzi ce spune 

între glasul Lui și auzul meu sunt ani lumină

O căutare perpetuă a Dumnezeirii și totodată uneori neputința de a-i auzi ”vocea”.

[Carmen Ștefania Luca(Odin)]

cititorii de poezie sunt răspunsurile ei..merci Ada! :)