Calul lui Harap Alb

[Darie Giurgiu]

doresc să te ferești de omul spân

fals povestitor,

de veghe bancului de nisip,

poți eșua ascultându-l,

Spuse calul Lui Harap Alb,

timpul se înjumătățește cu fiecare cuvânt al său

improvizat la capătul speranțelor,

Insista calul,

monologul prelungeste hemoragia secundelor

ridică nivelul de adrenalină, indică prezența iluziilor sale,

martorii pierd apariția emoțiilor sub bagheta sa,

retina veacului este plină, încheie calul,

Harap Alb

deșertă traista cu povesti precum ai răsturna

tichii de mărgăritar și încălecă hotărât să lase

timpul să vorbească.

[Chris]

retina veacului este plină, încheie calul, - mi-a placut mult, la fel si imaginea din ultimele 3 versuri

citit cu placere, 

[gabriel cristea]

Viziunea fantasticului cucerește basmul...

[Darie Giurgiu]

Multumesc  Ada, Multumesc Sofy!

[Sofia Sincă]

Filosofie de viață așezată într-un raport dintre timp şi spaţiu. Un cadru foarte nostim și specific autorului - de basm. Ține de planificarea vieţii, a idealurilor, dar să nu uităm destinului.

Un poem special, de admirat.

Sofi

[Ada Nemescu]

Îmi place!

un sfat deghizat în clipă de poveste, înapoi poteca s-a șters, înainte ceva se zărește...

aliată, tăcerea sparge secundele mărgăritare, plătindu-ne fiecăruia taxa de viețuire!

aplaud! aDa nemescu