Capriciu de primăvară

[Cosmin Preda]

Eu nu mai sunt. Sunt păsări de lumină
Care te-alintă blând în locul meu.
Eu nu mai sunt. Culori de curcubeie
Pe fruntea ta, în jerbe, vin mereu.

Eu am plecat cuprins de înserare
Spre-a răsări, de mâine, în alt loc.
Un freamăt lin, un semn de întrebare,
Îţi vor vorbi de drag şi de noroc.

Vei vrea tu să mă cauţi, dar lumina
Mă va dori, geloasă, pentru ea.
Oglinzile-ţi vor rătăci privirea
Dosind surâzător fiinţa mea.

Unde mă duc? Nu îţi pot spune unde,
Nici eu nu ştiu. De vină însă este
Această primăvară de lumină
Ce mă ascunde lin într-o poveste…

[Vasilisia Lazăr]

Foarte frumos, dar în același timp, trist... Mi-a amintit de ceva și m-a întristat. 

[Valeria Merca]

Sensibil, frumos!

Cu plăcerea lecturii!

[Cosmin Preda]

Pentru Sofi, Ana, Gina și Gabriel: mulțumesc pentru aprecieri și observații! Un salut cald pentru Gina!

[gina zaharia]

Cosmin, mă bucur să aflu aici poezia ta de magie. Dacă ne duce spre primăvară, îi țin calea.

Am citit cu plăcere!

[Ana Cîmpeanu]

E frumos, o singură observație am. Vă rog frumos să înlocuiți "vei vrea ca să mă cauți" Corect este "vei vrea să mă cauți" 

[Sofia Sincă]

Vine primăvara?? Ce frumos!

O poezie cu multă sensibilitate, frenezie eleganță, cu trăire şi frumos. Într-un Crăciun sumbru și cețos, lumina degajată din versuri face extrem de bine. Și... sunt semne de primăvară.

Multă vrajă lirică!

Sofi

[gabriel cristea]

Frumoasă acuarelă!