Când ninge iar cireșul
Dragostea din cer adastă
Către luciul din petală
Albul ninge ca-ntr-o vastă
Cronică arhetipală
Lung, alene, suflă-n dungă
Sărutând ferestrele
Menestrel de viață lungă,
Dirijând orchestrele
Semnele ajung prin mine
Mă trezesc plângând în soare
Taine vechi sau anodine
Vin din nopți amăgitoare
Și pe când se-ntoarnă luna
Și-mi adoarme florile
Îndrăznesc să-mi iau arvuna
Să-mi cumpăr iubirile
Nu sunt multe, sunt bogate. . .
În simțiri înpotmolit
Suflul iernii prea-ncordate
Se prelinge domolit
Și-n inima mea curată
Ca într-o cetate rară
Cresc cireșul ce-mi arată
Dragostea cea mai amară
Adaugă un comentariu
-
Comentariu publicat de Monica Pester pe Decembrie 2, 2022 la 3:02pm
-
Mulțumesc, Floare !
-
Comentariu publicat de Floare Arbore pe Decembrie 1, 2022 la 3:33pm
-
frumoasă ninsoare a cireșului din suflet. sincere felicitări dragă Monica.
Despre
colaborări
link-uri utile
Zile de naştere
Zile de naştere sărbătorite mâine
donații
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
Așteptăm DONATORI și pentru perioada septembrie 2022 - septembrie 2023:
-
Activitatea Recentă
Antologiile site-ului „ÎNSEMNE CULTURALE”
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE