Bătrânul

[CALOTA RODICA]

De prea mulţi ani îi sunt plecaţi feciorii:
Cu ochii arși de dor pipăie zarea,
I se fărâmă sufletul, ca sarea,
De-l duc, târâș, prin alte ţări, cocorii.

Sub tâmplă tremură, ca lumânarea,
Speranţa amânatelor victorii,
Când uraganele își poartă norii,
Cu întuneric căptușind cărarea.

Pripite ploi dau semn de amnezie,
Obrazul fript de lacrimi când măsoară,
Căzând, apoi, cu acră frenezie.

De-atât neant, plesnesc la subsuoară
Singurătăţi cu must de poezie,
Spre margini, cerul a-ncetat să doară.

[Nikol MerBreM]

Mi-a plăcut "I se fărâmă sufletul, ca sarea,
De-l duc, târâș, prin alte ţări, cocorii." şi "Spre margini,cerul a-ncetat să doară".

Drag,

Nikol

[CALOTA RODICA]

Multumesc frumos!

Am observat ca apare de doua ori, dar asa imi cere formatul rubricii. O sa incerc sa las poemul fara titlu, se subintelege ca e cel al articolului respectiv.

[Bidulescu Constantin]

Foarte frumos sonetul. O singură observaţie: titlul cu litere mici şi cu diacritice, aşa cum apare din nou mai jos (nu mai era nevoie să-l scrieţi şi a doua oară))

[Sofia Sincă]

Temă mult uzitată... însă contează structura ei. Aici... cam așa și așa. Mai ales că te abați mereu de la ritm. Însă te las în atenția Valeriei. Ea este specialistă în sonete.

Eu am citit cu plăcere,

Sofi